Sfera de influenţă a bucătăriei pariziene se extinde cu mult dincolo de graniţele Oraşului Luminii. Ea se regăseşte şi în sandvişurile banh mi de pe străzile din Hanoi (Vietnam), în stridiile Saint Jacques, servite proaspete pe malul mării la Rovinj (Croaţia) sau în sângeretele din meniurile restaurantelor din Port-au-Prince, Haiti. Şi cum obiceiurile culinare franţuzeşti au influenţat tendinţele gastronomice din întreaga lume, poate părea surprinzător să aflăm că Tokyo a devansat Parisul în lupta pentru capitala culinară a lumii în 2009, atunci când oraşul a devenit gazda celui de-al 10-lea restaurant cu trei stele Michelin, cu unul mai multe decât Parisul.
Pe de altă parte, alura culinară a capitalei franceze rămâne greu de egalat şi dă în continuare tonul în bucătăria internaţională. În plus, peste jumătate din restaurantele Michelin din întreaga lume folosesc un bucătar-şef de origine sau de şcoală franceză, în parte datorită institutului de ştiinţe culinare Cordon Bleu, cu filiale în 50 de ţări. Aşa încât se poate savura o porţie delicioasă de midii după o partidă de patinat pe canalul Rideau din Ottawa sau un ragu de vită după o zi petrecută în satele thailandeze. Fondat în 1985, institutul de renume mondial Cordon Bleu din Paris a format unii dintre cei mai influenţi bucătari din lume cum ar fi Julia Child, Giada De Laurentiis, Franco Lania şi mulţi alţii, aminteşte USA TODAY, într-un articol ce propune un tur al capitalelor culinare ale lumii.
Fugu la Tokyo şi vită Kobe la Bangkok
Revenind la scena culinară japoneză, aceasta este una dintre cele mai remarcabile şi mai variate, cu peste 100.000 de restaurante doar în capitala Tokyo. Delicatese precum fugu (peştele-balon, deosebit de otrăvitor - n.red.), tocana luptătorului de sumo şi sushi-ul maturat apar în meniurile restaurantelor din Tokyo şi fiecare a ajutat oraşul să câştige un număr record de stele Michelin.
La capătul opus, Bangkok poate fi pe bună dreptate considerat capitala mondială a mâncatului pe stradă. Tonetele care servesc mâncare sunt atât de multe încât o piatră aruncată în sus nu ar avea unde să cadă. Gurmanzii îşi pot satisface pofta de supă de vită de Kobe cu tăieţei, raţă prăjită, găluşti umplute \"wonton\", ciolan de porc servit cu o tocană consistentă, satay marinat în sos de soia, cu garnitură de orez sau cele mai bune pad thai-uri (o specialitate pe bază de tăiţei prăjiţi - n.red.) şi smoothie-uri de fructe.
Tonete cu delicatese la Singapore
Amatorii de mâncare servită pe stradă nu dau greş nici dacă aleg ca destinaţie Singapore, unde pot cutreiera străzile din Chinatown, unde vânzătorii stradali şi tonetele lor respectă standarde mai ridicate decât restaurantele din mai multe oraşe occidentale. Piaţa Maxwell este deosebit de populară printre localnici, la fel şi Smith Street şi Old Airport Road. Semnatarul articolului recomandă Hokkien Mee (un preparat din tăiţei din ou şi orez, amestecaţi cu ouă, felii de porc, fructe de mare şi serviţi cu legume - n.red.), clătitele cu alune (min chiang kueh), clătitele cu curry, puiul Hainanese, crabul cu chili şi alte preparate delicioase.
Dacă Singapore este capitala mondială a festivalului mâncării, Bali poate fi considerată cu uşurinţă capitala cafelei din excremente de civetă de palmier (un animal arboricol, asemănător cu ratonul, care poartă numele şi de „pisică indoneziană” - n.red.) Din boabele fructelor de pădure ingerate de civeta de palmier şi expulzate prin excremente de animal se obţine cafeaua kopi luwak, cea mai scumpă cafea din lume după Black Ivory Coffee, o cafea care are la bază boabele digerate de elefanţi. Cafeaua kopi luwak poate ajunge la un preţ de 500 de dolari pe kilogram.
În Statele Unite, localitatea Lockhart, din statul Texas, şi-a câştigat renumele de \"capitală a grătarelor\", pentru că aici nu mai puţin de 250.000 de persoane iau masa în fiecare an în cele patru restaurante dedicate barbeque-urilor din acest oraş. Pecan Lodge este locul unde se serveşte probabil cel mai bun barbeque de pe planetă, dar doritorii trebuie să se înarmeze cu răbdarea de a sta la coadă.
Hawaii-ul - un stat cu o minunată tradiţie culinară şi una dintre cele mai subestimate bucătării din lume - a devenit unul dintre locurile cu cele mai unice tradiţii culinare, graţie preferinţei locuitorilor pentru toate preparatele ce presupun carnea la conservă (SPAM - după numele mărcii americane, devenită emblema cărnii la conservă - n.red.). Carnea la conservă a devenit un preparat comun în Hawaii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind servită soldaţilor americani, iar de atunci, preparatul a început să fie servit oricând, indiferent că este vorba de mic dejun, prânz sau cină. În Hawaii se consumă peste şapte milioane de cutii de SPAM pe an, iar produsul poate fi regăsit în orice formă, de la tăiţeii prăjiţi la supă, de la Musubi-urile cu carne presată (preparate realizate dintr-o felie de carne la conservă prăjită, aşezată pe un pat de orez şi legată cu o algă, n.red.) la macaroane şi brânză. SPAM-ul este atât de popular în Hawaii, încât marile lanţuri de fast-food includ burgerii cu carne la conservă în meniurile lor.
Tapas la San Sebastian
Gurmanzii ştiu că frumosul oraş San Sebastian (Ţara Bascilor, Spania) este capitala mondială a tapas, cu mai multe localuri de pintxos (denumirea tapas-urilor în limba bască) pe cap de locuitor decât în orice alt loc din lume. Dar aici se pot testa şi specialităţi rare, precum păianjenul de mare gratinat, şi se poate încerca Kalimotxo, un amestec curios de vin roşu şi cola, surprinzător de bine asortat cu pintxos. Şi nu trebuie ratat faimosul restaurant Akellare, unde se serveşte probabil cel mai bun purcel de lapte din lume.
Nu foarte departe, oraşul irlandez Cork încântă cu aerul său cosmopolit, promenada sa plină de viaţă şi specialităţile sale culinare. Cei mai curajoşi pot opta pentru picioare sau burtă de porc, budincă în sânge sau un sortiment de cod sărat cunoscut sub numele de \"battle board\". Cei care nu au curajul să se aventureze în astfel de provocări culinare se pot mulţumi cu tradiţionalii \"fish and chips\". Călătoria culinară în Irlanda poate fi încheiată cu un pint de bere artizanală cum ar fi cea de la The Fanciscan Well.
În schimb, într-o cu totul altă parte a lumii, faimoasa diversitate culinară a Limei are o istorie care se întinde pe parcursul a 500 de ani. Locuitorii săi au fost influenţaţi de incaşi, spanioli, italieni, japonezi, africani, americani, colonişti şi diferiţii lor parteneri comerciali. Rezultatul îl constituie una dintre cele mai complexe bucătării din lume, în care preparatele îmbină ingrediente locale cum ar fi cuy-ul şi quinoa, cu tehnici culinare internaţionale. Se poate încerca şi lomo saltado, un preparat de inspiraţie chinezească, realizat din cartofi, ardei, ceapă, carne de vită, sos de soia şi usturoi.
Fabuloasele preparate fermentate ale sud-coreenilor
Aproape fiecare naţiune fermentează alimentele - indiferent că este vorba de brânză, miso (preparat tradiţional japonez din soia - n.red.) sau varza acră - însă sud-coreenii duc acest proces la un nou nivel. La Seul orice meniu include cel puţin o mâncare fermentată. Deşi Kimchi (o garnitură tradiţională picantă, acră şi sărată, preparată în general din varză, ridichi, usturoi, ardei roşu, ceapă verde, ghimbir, sare şi zahăr - n. red.) rămâne cu siguranţă cel mai faimos produs coreean fermentat, această tradiţie culinară poate avea drept rezultat şi preparate cu adevărat bizare. Gochujang este o pastă de ardei roşu fermentat, utilizată drept condiment, iar Ojingeojeot este un mic calamar fermentat servit ca garnitură. Şi mai bizar, Hongeo este un preparat realizat din calcan fermentat, cunoscut pentru mirosul său puternic de amoniac şi de gustul de pastilă de toaletă. Aceste fabuloase preparate fermentate se asortează cu o ceaşcă de makgeolli, un vin de orez lăptos, tradiţional coreean.
