În ianuarie 2018, agenda publică a educaţiei a fost dedicată dezbaterii asupra propunerilor de Planuri Cadru pentru liceu, filiera teoretică şi consecinţelor deciziei Ministerului Educaţiei Naţionale de a corela mai atent Planul de şcolarizare 2018/2019 cu mecanismul de finanţare per elev.
„Începutul lui 2018 stă sub semnul modificării planurilor cadru de liceu, dar în acest context, considerăm că înainte de a decide câte ore merg la şcoală adolescenţii şi ce discipline au prioritate, este nevoie să punem întrebările care contează: Ce sens are actualul sistem de evaluare de la finalul clasei a VIII-a? Răspunde nevoilor actuala formă de repartizare la colegii şi licee? Există diferenţe de scop/obiective între primii doi ani de liceu, cuprinşi în învăţământul obligatoriu, şi ultimii doi ani? Care este vârsta potrivită pentru elevi, ca să aleagă între filiera profesională/vocaţională şi cea teoretică? Poate fi potrivit ca fiecare absolvent de clasa a XII-a să aibă o calificare certă? Ce formă de organizare şi ce tip de suport sunt necesare pentru a evita abandonul (mai ales cel motivat economic) de la trecerea către clasa a IX-a şi, ulterior, pe parcursul liceului?”,a precizat Daniela Vişoianu în debutul dezbaterii „Rostul şcolii obligatorii în România”.
Câteva dintre subiectele abordate în prima parte a evenimentului au vizat durata optimă a învăţământului obligatoriu, rolul evaluărilor în actualul parcurs şcolar al elevilor, modalităţile de prevenire a abandonului şcolar, integrarea pe piaţa muncii a absolvenţilor de învăţământ obligatoriu şi accesul lor în învăţământul academic, în corelare cu structura actualului mecanism de finanţare, care nu favorizează componentele practice ale învăţării şi asigurarea calităţii serviciului public de educaţie pentru fiecare elev, astfel încât să contribuie la echitate, constituind un bun punct de pornire al dezbaterilor de pe parcursul întregii zile.
„În condiţiile în care România şi-a propus ca până la sfârşitul lui 2020 să aibă tot parcursul educaţional de până la sfârşitul clasei a XII-a inclus în învăţământul obligatoriu, e necesară analiza scopului acestui demers, a consecinţelor unei asemenea decizii, a calităţii actului educaţional – în contextul creat”, a subliniat Ligia Deca, consilier de stat în cadrul Departamentul Educaţie şi Cercetare – Administraţia Prezidenţială.
În continuarea acestei idei, reprezentanta UNICEF România, a menţionat: „Fiecare an în plus de şcoală reduce riscul de şomaj, riscul de a suferi de o problemă de sănătate şi creşte şansele de a găsi un loc pe piaţa muncii. Din punct de vedere economic – a adăugat Luminiţa Costache – România ar trebui să considere alocarea financiară în educaţie ca o investiţie în viitorul ei.”
Evenimentul a propus modelarea a trei scenarii privind traseele şcolare ale copiilor: scenariul 1 – elevii aleg rutele de formare la sfârşitul clasei a VIII-a; scenariul 2 – accesul în secundarul superior se face la sfârşitul clasei a IX-a; scenariul 3 – elevii aleg o opţiune de calificare la sfârşitul clasei a X-a. Reamintim în context că Legea 1/2011 a fost promovată cu un model de alegere a rutelor ca în scenariul 2 şi prevede ca în 2020 învăţământul obligatoriu să includă şi ultimii doi ani de liceu (secundar superior).
Discuţiile de modelare a scenariilor (trei grupuri diferite) au ridicat întrebări privind traiectoria educaţională a tinerilor, au sugerat o serie de soluţii posibile şi au fost sintetizate într-un Raport transmis Ministerului Educaţiei Naţionale precum şi parlamentarilor membri în Comisiile de specialitate din Parlamentul României. Cele mai importante concluzii sunt: din punct de vedere sistemic, se impune găsirea unor soluţii pentru scăderea ratei abandonului şcolar, pentru creşterea echităţii în educaţie, pentru asigurarea unui învăţământ obligatoriu de calitate, la finalul căruia elevii să aibă şanse reale de integrare pe piaţa muncii: „Datele statistice arată că se pierd foarte mulţi elevi la trecerea din clasa a VIII-a în clasa a IX-a (potrivit Ministerului Educaţiei, un sfert din cohorta de vârstă nu ajunge în clasa a IX-a, mare parte copii din mediul rural). Liceul presupune costuri suplimentare, iar accesul la educaţie a celor care provin din familii dezavantajate e, astfel, restrâns. Dacă învăţământul obligatoriu s-ar finaliza după absolvirea clasei a IX-a sau a X-a, copiii ar putea fi mai pregătiţi şi din punct de vedere practic, profesional să facă ceva. Oricum, şi scopul gimnaziului ar trebui regândit, astfel încât să se pună accent şi pe dimensiunea practică, interdisciplinară a acestuia. Evident, este nevoie de o creştere a calităţii învăţământului obligatoriu, primar şi gimnazial şi de o valorizare corectă a importanţei acestui parcurs”, a subliniat Simona David-Crisbăşanu, membră în Consiliul Director al Coaliţiei pentru Educaţie şi preşedintă a Asociaţiei ROI.
„Alocarea de resurse în funcţie de nevoile reale ale şcolilor, mai ales ale celor afectate de dinamica demografică negativă, ar diminua segregarea acestora pe criterii economice, în sensul în care, în prezent, resursele merg cu precădere către mediile bogate. Astfel, ar creşte echitatea în învăţământul obligatoriu, atât în privinţa accesului, cât şi în privinţa calităţii serviciului public de educaţie. În sfârşit, rolul Evaluării Naţionale în actualul parcurs şcolar al elevilor merită chestionat (v. şi studiul OECD şi UNICEF, mai 2017). Presiunea excesivă indusă de acest examen naţional minimalizează întregul proces de învăţare desfăşurat în şcoală: accentul se mută de pe formarea de competenţe pe evaluarea de cunoştinţe pentru un număr redus de materii. În acest context, ar fi nevoie ca evaluările de parcurs şi consilierea educaţională şi profesională să devină procese de referinţă, în care se vor investi resurse importante. În plus, ar fi necesar ca întregul proces de acces în învăţământul secundar superior să fie regândit. În ceea ce-i priveşte pe elevi, indiferent de forma de organizare, ar fi un avantaj pentru ei să se asigure o formare specializată la finalul învăţământului obligatoriu, inclusiv în licee teoretice. Însoţită de o solidă formare generală, specializarea minimă le-ar facilita accesul pe piaţa muncii, de timpuriu şi ar reduce fenomenul tinerilor NEETS . Totodată, consilierea şi mentoratul ar trebui să devină obligatorii, iar statutul actual al consilierului şcolar ar trebui fundamental revizuit”, se arată în comunicatul Federaţiei Coaliţia pentru Educaţie.
