"Căsuţa cu Poveşti" are acum un adăpost confortabil, relaxant - sufletul copiilor, al celor care, indiferent de vârsta trecută în buletin, au inocenţa, sensibilitatea şi sinceritatea unui copil. Cu ocazia lansării Editurii Homer şi a Colecţiei "Căsuţa cu Poveşti", Dana Potorac, directorul editurii, a avut amabilitatea de a ne răspunde la câteva întrebări.
Reporter: Cum le-aţi spune copiilor de azi să îşi trăiască anii copilăriei cât mai inedit?
Dana Potorac: Amânând, cât se poate maturizarea. Bucurându-se la maxim de deliciul, de frumuseţea şi puritatea copilăriei, pe care, într-un mod inteligent, să o poată păstra pentru tot restul vieţii. Nu ştiu să existe un timp mai minunat al vieţii, altul decât copilăria! În acest timp puiul de om învaţă tot ce este mai important pentru el: să iubească, să respecte, să râdă, să ierte, să fie bun, să aibă umor, ce mai, să trăiască frumos!
R: Pentru ce categorie de vârstă este concepută colecţia "Căsuţa cu Poveşti"?
DP: În special pentru copii cu vârste cuprinse între 2 şi 12 ani. În general pentru toţi copiii, indiferent de vârstă. Ca să fiu mai precisă, pentru copiii cu vârste cuprinse între 2 şi 90 de ani. Ştiţi dumneavoastră o limită de vârstă până la care să fie permis accesul la frumos?
R: Care este locul editurii Homer în rândul editurilor pentru copii?
DP: E o mică neînţelegere. Editura HOMER nu este o editură doar pentru copii. Tocmai de aceea am conceput colecţii. Colecţia PEGASUS este pentru poezie, Colecţia THALIA este pentru literatura satirică, Colecţia ESOPIA pentru literatura etică (fabula, eseul, snoava, povestiri moralizatoare etc.), Colecţia CÃSUÞA CU POVEŞTI este cu basme şi poveşti.
R: Câte poveşti cuprinde "Căsuţa"?
DP: O! Deşi am numit-o „căsuţă”, vă asigur că e foarte încăpătoare. Cei mici vor găsi în ea nenumărate basme şi poveşti, unele mai fascinante decât altele, atât din literatura română, cât şi din literatura universală.
R: Ce trăiri vă copleşesc atunci când vă rememoraţi copilăria?
DP: Copilăria mea? La ea vă referiţi? Păi nu o „rememorez” încă pe toată. Doar o parte din ea e atât de veche încât să apelez la serviciile memoriei. (Râde!) O bună parte a copilăriei mele o trăiesc din plin şi acum. Şi dacă este adevărată expresia „cine încetează să mai fie copil încetează să mai fie viu!”, vă jur că prefer să fiu cât se poate de vie. Altminteri, am avut o copilărie frumoasă, plină, de care nu numai că îmi amintesc cu mare plăcere, dar vorbesc des despre ea, mereu cu aceeaşi bucurie.
R: Credeţi că dezvoltarea continuă a tehnicii ne-a văduvit încet dar sigur de lectură?
DP: Categoric nu. Sau da, dacă vrem musai să dăm vina pe altceva decât pe propria ignoranţă. Cine iubeşte literatura şi vrea să se îmbogăţească spiritual, va citi sau asculta cartea. Mă refer aici la lectura propriu-zisă a cărţii în format tipărit, electronic (e-book) sau la ascultarea CD-urilor audio. Cine nu, iertat fie!
