Elena Meragiu iubeşte natura şi este o ecologistă convinsă. Deşi iniţial s-a ocupat de contabilitate, valurile vieţii au purtat-o spre descoperirea pe propria-i piele a beneficiilor unei saline artificiale şi astăzi administrează Salina din Oraş, deschisă gălăţenilor în noiembrie 2010. Vă invităm să cunoaşteţi un om obişnuit, curajos şi perseverent.
Reporter: Ce amintire din copilarie legată de Sărbătorile Pascale vă este încă vie în suflet?
Emilia Meragiu: Cea mai puternică amintire legată de Sărbatorile Pascale este imaginea mamei mele, frământând cozonacul şi pâinea. Nu pot să trec cu vederea nici bucuria noastră, a copiilor, de a îmbrăca în zi de sărbătoare hăinuţe noi, pentru a merge la biserică şi a ne împărtăşi.
R: Ocupaţia pe care aţi avut-o anterior are legătură, în vreun fel, cu salina?
EM: Am lucrat în contabilitate la o societate care începuse să dea semne de faliment. Deci pot spune că ceea ce am făcut înainte nu are legătură cu activitatea actuală, administrarea salinei, dar este foarte util să descoperi pe parcurs, în diverse situaţii în care viaţa te pune, că poţi să faci şi altceva, chiar dacă pregătirea iniţială nu este pentru aşa ceva. Până la urmă trebuie să învăţăm să ne adaptăm din mers situaţiilor diverse la care suntem supuşi, de-a lungul vremurilor. Pentru mine este o experienţa nouă, la care nici nu m-aş fi gândit în trecut. Am meditat vreo doi ani încotro s-o apuc, pe ce drum să merg în continuare, perioadă în care s-a instalat şi criza, care m-a mobilizat şi mai mult.
R: Cum este să aveţi o “casă” de sare?
EM: Cu fiecare zi care trece ne dăm seama că avem acasă o comoară, o mică parte din acea bogăţie naturală scoasă din inima pământului, acel “aur alb”, care, prin puritatea şi calităţile lui, face mult bine celor care au probleme respiratorii, şi nu numai.
R: Unde vă place cel mai mult să vă petreceţi concediul?
EM: Din păcate, de ceva vreme concediile au devenit tot mai rare şi tot mai scurte, dar atunci când reuşim să plecăm, ne place să vizităm locuri minunate de la noi din ţară, pe care nu am avut răgazul să le vedem încă. Sunt o ecologistă convinsă, îmi place mult natura şi încercăm să ne petrecem timpul liber la ţară, în mijlocul naturii…
R: Se ştie că sarea are un efect calmant, relaxant. Aş putea crede că nu vă enervaţi niciodată?
EM: Este adevărat că sarea are efect calmant şi pot spune că zilnic îmi iau doza de linişte şi armonie interioară din albul imaculat şi din puritatea acestei bogăţii naturale. Recunosc faptul că pentru zilele în care trăim este un mare avantaj.
R: Ce anume vă obsedează?
EM: Sigur, am multe gânduri care mă frământă şi mă obsedează, dar această aşa-zisă obsesie este la modul pozitiv. În momentul de faţă încerc să mă concentrez ca cei care trec pragul salinei să fie cu adevărat mulţumiţi şi să se simtă bine. Asta este foarte important pentru mine acum.
R: Care a fost cel mai bun sfat pe care l-aţi primit de la părinţii dumneavoastră?
EM: Întotdeauna părinţii vor binele copiilor şi le dau fel de fel de poveţe care să le folosească în viaţă, să îi ajute să facă faţă mai uşor provocărilor la care sunt supuşi. Gândindu-mă acum, cred că cel mai bun sfat pe care mi l-au dat părinţii mei a fost că m-au învăţat să fiu sinceră cu mine, în primul rând, apoi să fiu sinceră cu ceilalţi din jurul meu.
R: Câte ore dormiţi pe noapte?
EM: După o zi de lucru cu sarea, dorm foarte bine 6-7 ore.
R: Când mulţi au tras obloanele şi au închis afacerile, dumneavoastră aţi avut tăria să o luaţi de la zero. Care este resortul nevăzut ce a făcut ca o simplă dorinţă să prindă contur?
EM: Eu cred că nimic nu este întâmplător şi că dorinţa a prins contur atunci când „cineva”, acolo sus, a făcut să cunoaştem o familie care ne-a împărtăşit din experienţa ei. Aceşti oameni deosebiţi ne-au încurajat, ne-au sprijinit şi ne-au făcut să credem că merită să încercăm. Ei sunt din Timişoara, sunt o familie şi o echipă adevărată, care au proiectat şi realizat acest tip de salină artificială. Această familie ne-a dat o lecţie de curaj şi perseverenţă. Trebuie să recunosc faptul că a fost şi o doză de nebunie şi de încăpăţânare, fără de care n-am fi intrat pe un tărâm atât de "nou" încă la noi. Timpul ne va arăta dacă am făcut o alegere bună.
R: Au început gălăţenii să conştientizeze cât de importantă este sănătatea lor şi a copiilor lor?
EM: Observ că gălăţenii sunt foarte deschişi la astfel de terapii complementare, sunt preocupaţi şi chiar îngrijoraţi de problemele respiratorii ale copiilor, tot mai greu de ţinut sub control în condiţiile unei imunităţi tot mai scăzute şi a unui mediu tot mai poluat.
R: Cui i-aţi adresa un gând de recunoştinţă, prin intermediul acestor rânduri?
EM: În primul rând, îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru ceea ce mi s-a întâmplat până acum, şi, desigur, oamenilor de suflet din jurul meu, care m-au susţinut şi care mi-au fost alături întotdeauna.
