Cunoscute pentru frumuseţea şi mirosul lor, crăiţele sunt foarte apreciate şi pentru proprietăţile terapeutice.
Crăiţele (Tagetes erecta şi patula) sunt două specii de plante erbacee din familia Asteraceae, ordinul Asterales, potrivit DEX, 1998, fiind înrudite cu margareta, echinaceea, dalia. Originară din Mexic, planta a fost adusă în Europa în secolul al XVI-lea. Ajunsă şi în România, ea a fost adoptată rapid, atât pentru frumuseţea, cât şi pentru virtuţile ei terapeutice.
La noi este cunoscută şi sub denumirile populare: buzduci, ţigănuşe, vâzdoage, bozdoagă, boate, buruiană domnească, izdoave, ocheşele, budiene galbene, ferfeniţă, tamfeni.
Tulpina creşte puternică şi ramificată cu frunzele opuse, penat-divizate. Crăiţa este o plantă iubitoare de soare şi care înfloreşte de-a lungul verii din luna mai şi până în octombrie. Florile sunt galbene-portocalii cu miros pătrunzător.
În scop terapeutic se folosesc florile viu colorate în galben, portocaliu sau roşu.
Crăiţele au în compoziţie substanţe chimice precum helenină, patuletină, flavone, uleiuri volatile (tagetonă, linalol, limonen, ocimen), carotenoizi, alfa şi betacaroten etc.
Petalele crăiţei sunt comestibile, folosite în salate sau adăugate în alte mâncăruri pentru gust sau culoare. Uscate şi măcinate sub formă de pulbere, sunt folosite ca mirodenii în Georgia, fiind considerate la fel de valoroase, precum scorţişoara sau cuişoarele, dând un gust specific mâncărurilor. Efectul pozitiv al crăiţelor în digestie (activează funcţia intestinelor, fereşte de crampe şi balonări) a făcut să fie folosite şi în bucătăria asiatică şi europeană. În Turcia, sunt adăugate în diverse preparate, pentru condimentarea lor. Florile portocalii, adăugate în borcanele cu compot de fructe, îl fac pe acesta deosebit de aromat şi îi oferă calităţi terapeutice, iar macerate în oţet sau ulei, oferă o savoare deosebită salatelor şi sosurilor, potrivit tropical.theferns.info.
Încă din vremuri îndepărtate, a fost utilizată în scopuri medicinale sub formă de decoct, tinctură sau ulei esenţial, care este adăugat şi în parfumuri, cărora le da o notă de măr. Din florile de crăiţă se obţine şi un colorant pentru textile.
Fitoterapia cu flori de crăiţe are acţiune antispastică şi hipotensivă, reglează tensiunea intraoculară şi circulaţia sanguină a retinei, combate oboseala oculară, scade tensiunea oculară şi are o acţiune vermifugă şi purgativă. Infuzia prepară din flori uscate se poate administra în cură internă sau sub formă de comprese, spălături locale (la nivelul ochilor) în uz extern.
În perioada rece a anului, folosirea balsamului de crăiţe ne ajută să păstrăm buzele moi şi sănătoase. Afecţiunile aparatului respirator, precum astmul, bronşita, tusea le putem trata mai eficient dacă combinăm diferite metode din terapia naturistă, potrivit herbpathy.com, folosind plante proaspete sau uscate şi de ulei de crăiţe.
Cu ajutorul preparatelor din crăiţe putem să diminuăm durerile în articulaţii şi muşchi, cauzate de artrite, miozite şi entorse, potrivit naturalmedicinalherbs.net.
Extractul de crăiţă poate ajuta în dermatite, acnee, erupţii şi răni ale pielii şi poate fi folosit ca antiseptic. E folosit şi ca ingredient în unele loţiuni pentru ten iritat şi ten gras. Heleniena, esterul acid dipalmitinic al luteinei, care se găseşte în florile de crăiţă şi care e înrudită cu vitamina A, creşte viteza şi capacitatea de adaptare a ochiului în întuneric.
Ceaiul este benefic pentru toate bolile ce apar din cauza disfuncţiei pancreatice, cum ar fi vitiligo, psoriazis, neurodermite, căderea părului, vedere slabă, potrivit easyayurveda.com. Infuzia din flori de crăiţe poate ajuta la întărirea pereţilor vaselor sanguine, în boli ginecologice, afecţiuni ale prostatei, întărirea şi energizarea organismului slăbit.
În aromaterapie, se recomandă pentru cazuri de nervozitate crescută, deoarece are efect calmant, relaxant.
Tamponarea sau spălarea cu infuzie preparată din flori de crăiţă poate ajuta în tratarea diverselor afecţiuni ale pielii: escare, piodermită, iritaţii cutanate, înăsprirea pielii pe coate, genunchi, călcâie.
Persoanele alergice la polen trebuie să consulte medicul de familie înainte de a bea ceai sau a face gargară şi inhalaţii cu crăiţe. Este indicat a fi folosite flori colorate intens în portocaliu şi purpuriu, cele galben-deschis pot provoca uneori vomă şi diaree.
