O cercetare realizată recent în Statele Unite, bazată pe examinări prin tehnica imagisticii prin rezonanţă magnetică (RMN), a demonstrat că alergarea poate influenţa structura şi funcţionarea creierului într-un mod similar cu efectul pe care îl are îndeplinirea unor sarcini complexe, precum cântatul la un instrument muzical, informează Science Daily. O motivaţie în plus pentru cei care au inclus joggingul pe lista cu rezoluţii pentru anul care va începe curând.
Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Arizona au observat în urma unui studiu că organul gândirii manifestă o mai bună conectivitate funcţională în cazul alergătorilor în comparaţie cu indivizii mai sedentari, care nu obişnuiesc să alerge. Cercetătorii au comparat, timp de un an, imaginile creierelor unor tineri alergători cu cele ale altor persoane de vârste similare care nu făceau exerciţii fizice fizice regulate şi au remarcat o creştere a numărului de conexiuni (sinapse) în mai multe regiuni ale creierului, inclusiv în cortexul prefrontal, care este important pentru funcţiile cognitive precum alcătuirea planurilor, luarea deciziilor şi abilitatea de a muta rapid atenţia de la o sarcină la alta.
Participanţii la studiu au avut vârste cuprinse între 18 şi 25 de ani, cu un indice corporal asemănător şi aproximativ acelaşi nivel de educaţie.
Deşi este nevoie de cercetări suplimentare pentru a afla modul în care acest număr crescut de conexiuni influenţează funcţiile cognitive, descoperirea, publicată în jurnalul ''Frontiers in Human Neuroscience'' reprezintă o piatră de temelie pentru alte studii care vor încerca să contribuie la o mai bună înţelegere a efectului pe care exerciţiile fizice îl au asupra creierului, în special în cazul tinerilor.
David Raichlen, profesor asociat de antropologie şi expert în alergare la Universitatea din Arizona a colaborat la această cercetare cu Gene Alexander, profesor de de fiziologie şi neuroştiinţe în cadrul aceleiaşi universităţi, care studiază îmbătrânirea creierului şi boala Alzheimer. ''Unul dintre motivele care au dus la această colaborare a fost faptul că în ultimii 15 ani s-a înregistrat o proliferare a studiilor care au demonstrat că activitatea fizică poate avea un impact benefic asupra creierului, însă mare parte dintre aceste lucrări s-au concentrat pe adulţii cu vârstă înaintată'', a explicat Raichlen potrivit sursei citate. Acesta a adăugat că aceste aspecte nu au fost studiate şi în cazul tinerilor şi că ''este important să înţelegem ce se întâmplă în creier la vârste mai fragede''.
''Zonele din creierele alergătorilor unde am observat o conectivitate mai mare sunt şi cele care au de suferit pe măsură ce îmbătrânim, astfel că apare întrebarea dacă a fi activ în tinereţe poate fi un lucru benefic şi poate oferi un fel de rezistenţă în faţa efectelor îmbătrânirii şi bolilor'', a declarat Alexander.
Studii anterioare au demonstrat că activităţi care necesită un bun control motric, precum cântatul la un instrument muzical, sau pentru care este nevoie de o foarte bună coordonare ochi-mână, cum ar fi jocul de golf, pot avea urmări asupra structurii şi funcţionării creierului. Însă, au fost realizate foarte puţine cercetări în privinţa efectului activităţilor atletice repetitive care nu necesită un control motric atât de precis, precum alergarea. Descoperirea celor doi oameni de ştiinţă sugerează că aceste tipuri de activităţi pot avea un efect similar.
