Operaţie cu surprize la Spitalul Judeţean Galaţi! Pacientul, un gălăţean de 65 de ani, s-a prezentat la consult, acuzând dureri mari sub coastele din dreapta şi o stare puternică de greaţă însoţită de vărsături. Ce a urmat, se întâmplă rar, după cum spune Constantin Truş, Medic Primar Chirurgie Generală la Spitalul Judeţean Galaţi.
"Am pregătit o nouă povestire despre un caz care m-a scos din “zona de confort”, aşa cum le place unora să descrie rutina. Nu este nimic rău în a avea o rutină, inclusiv în sala de operaţii. Repetarea de sute de ori a unui set de mişcări şi de proceduri reduce treptat timpii de reacţie şi măreşte nivelul preciziei, dar câteodată, unele situaţii ne scot din această rutină şi ne obligă să ne adaptăm rapid… ehhh, rapiditatea de adaptare la neprevăzut însă, este o cu totul altă poveste, cum este cea care urmează.
Cu ceva timp în urmă am avut un pacient de vreo 65 de ani care se prezentase la consult, acuzând dureri mari sub coastele din dreapta şi o stare puternică de greaţă însoţită de vărsături.
Ecografia a confirmat diagnosticul iniţial de colecistită acută litiazică, peretele colecistului fiind puternic îngroşat şi prezentând mai mulţi calculi biliari (pietre la fiere, pe româneşte).
Omul dorea să fie operat laparoscopic, după cum era şi normal, pentru a beneficia de o procedură minim invazivă cu recuperare rapidă.
Toate bune şi frumoase, nimic deosebit în termeni de dificultate, sau de posibile complicaţii, aşa că a doua zi dimineaţă era deja în sala de operaţii, pregătit pentru intervenţie.
Anestezie, introducere trocare, navigaţie facilă, totul se desfăşura ca la carte, când… apare o sângerare masivă care a obturat camera video. Drenez, curăţ tot, inclusiv camera, dar în trei secunde se umple din nou de sânge… nu întelegeam ce se întâmplă, nu tăiasem în apropierea unei vene sau a unui vas de sânge, ce se întâmpla sub ochii mei… nu avea cum să se întâmple.
Curăţ din nou, încerc să găsesc sursa sângerării, dar nu vedeam nimic şi în trei secunde se inundă din nou, lăsându-mă fără vizibilitate.
Se mai întâmplă să mai existe malformaţii şi foarte rar, la unii pacienţi, să fie prezente vene acolo unde nu ar trebui să fie. În cazul operaţiei clasice este simplu, pui presiune pe zona de sângerare, chiar şi un deget, iar cu cealaltă mână rezolvi problema… ei, la intervenţia laparoscopică trebuie să mai introduci un trocar pentru a face asta.
“Hai să mai încerc o dată!”, mi-am spus, sperând că de data aceasta voi identifica vasul de sânge buclucaş, în timp ce în urechi îmi suna clar: Primum non nocere!… În primul rând să nu faci rău.
O nouă încercare şi văd în peretele umflat al colecistului problema. Omul avea o mică malformaţie din naştere care modificase traseul unei vene. Se întâmplă rar, dar se întâmplă şi te poate lua prin surprindere.
În câteva secunde, memorez poziţia vasului şi în timp ce camera devenea inutilă din cauza sângerării am aplicat clipsul pentru a opri hemoragia… curăţ, inspectez zona, încă sângera, clipul era la doi, trei milimetri în afara zonei ţintă.. De data aceasta, având mai mult timp până la “inundare” şi implicit la pierderea vizibilităţii, am profitat de secundele câştigate şi am făcut hemostaza. Succes! Sângerarea s-a oprit complet şi am putut continua operaţia în linişte, întorcându-mă la colecist, “invitatul de onoare” al acestui eveniment.
Totul a decurs impecabil, pacientul s-a recuperat exemplar şi a plecat fericit că nu a fost cazul să intervin clasic. Dacă nu aş fi reuşit să găsesc în timp util vena care, repet, nu avea ce căuta acolo, ar fi trebuit să-l “deschid”… nu aş fi riscat pericolul unei hemoragii ascunse doar de dragul esteticii şi a unei recuperări mai rapide.
Din fericire, nu a fost cazul şi chiar dacă intervenţia nu a fost una gravă, situaţia a rămas în mintea mea ca un răspuns la întrebarea “Ce faci când ceva te scoate din zona de confort?”.
Este ca atunci când mergi pe un drum cunoscut, parcurs de sute de ori, care, deodată, se schimbă şi te duce într-o zonă străină, imposibilă. Este ca atunci când cobori o scară şi calci în gol din cauza unei trepte lipsă. Ce rămâne atunci?
Ei bine, rămâne încrederea dată de experienţă, soliditatea cunoştinţelor, viteza de reacţie şi… calmul sub presiune. Faci tot ce ştii, în cunoştinţă de cauză şi cu responsabilitate, lupţi până la capăt cu toate puterile şi resursele, oricât de înspăimântător ar fi “monstrul”… şi te mişti repede! Foarte repede!", povesteşte medicul chirurg Constantin Truş.
Articole similare: Operat de urgenţă la Galaţi după ce şi-a băgat un borcan de muştar de 400 de grame... în dos!
