Un nou model de inteligenţă artificială promite să ofere cea mai detaliată imagine de până acum a găurii negre supermasive Sagittarius A*, aflată în centrul galaxiei noastre. Totuşi, unii cercetători îşi exprimă rezervele, invocând calitatea precară a datelor iniţiale pe care a fost antrenat algoritmul.
Modelul AI a fost dezvoltat pe baza observaţiilor colectate de Telescopul Event Horizon (EHT) – o reţea globală de radiotelescoape care foloseşte unde milimetrice pentru a capta semnale din vecinătatea orizontului evenimentelor unei găuri negre. Deşi sistemul EHT a produs deja imagini istorice, cum ar fi prima fotografie a unei găuri negre în 2019, datele despre Sagittarius A* au fost mult mai greu de analizat, din cauza interferenţelor atmosferice şi a „zgomotului” produs de vaporii de apă.
Acum, o echipă internaţională coordonată de astrofizicianul Michael Janssen de la Universitatea Radboud (Olanda) a folosit AI pentru a recupera informaţii respinse anterior ca inutilizabile. Rezultatul: o nouă imagine în care gaura neagră pare să se rotească aproape de viteza maximă permisă de fizica relativistă, cu axa orientată direct spre Pământ. Lucrarea a fost publicată în revista Astronomy & Astrophysics.
Însă nu toţi sunt convinşi. Reinhard Genzel, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică (2020), avertizează că rezultatul ar putea fi înşelător.
„Sunt interesat de această abordare, dar AI nu e o soluţie magică. Dacă datele iniţiale sunt distorsionate, şi imaginea finală va reflecta acele distorsiuni”, a declarat Genzel pentru Live Science.
Janssen admite că metoda nu e perfectă, dar susţine că reţelele neuronale pot extrage semnale utile din date contaminate, acolo unde metodele tradiţionale eşuează. Echipa lui plănuieşte să aplice aceeaşi tehnică şi pe seturi mai recente de date EHT, în încercarea de a valida descoperirile prin comparaţii cu observaţii independente.
Determinarea vitezei de rotaţie a unei găuri negre este esenţială pentru înţelegerea modului în care aceasta influenţează materia din jur şi pentru studierea emisiilor de radiaţie extrem de energetică. De aceea, imaginea generată de AI — chiar şi dacă imperfectă — ar putea oferi piste valoroase pentru cercetarea viitoare.
În concluzie, tehnologia AI îşi face tot mai simţită prezenţa în astrofizică, deschizând noi direcţii de analiză, dar şi dezbateri privind încrederea în modelele automatizate construite pe date incomplete.
