În zilele de 10-12 septembrie, a avut loc a 7-a ediţie a Festivalului „Folk la Dunăre”, eveniment organizat de Teatrul Naţional de Operă şi Operetă „Nae Leonard” împreună cu Primăria municipiului Galaţi. Concertele au fost susţinute de o multitudine de artişti consacraţi, prezentaţi cu caldură prietenească de directorul teatrului, domnul Teodor Niţă, care a făcut şi o apologie a muzicii folk, declarând că „nimic nu va omorî acest gen muzical”. În timpul discursului de inaugurare a festivalului, într-o coincidenţă spendidă, stoluri întregi de păsări au survolat Grădina de vară „Leonard”, ca la marile evenimente când zboară avioanele de vânatoare în semn de omagiu.
Primii artişti au fost din vechea gardă, Raul Cârstea şi Marius Baţu, veterani ai cenaclului „Flacăra”, interpreţi sobri şi intelectuali, cu teme „grele” şi lirică după mari poeţi români ca Zaharia Stancu, Minulescu, Adrian Păunescu, Mircea Micu, dar şi autori moderni ca Sorin Poplitaru şi Camelia Radulian. Marius Baţu a venit şi cu un tribut Bob Dylan-Florian Pittiş. Şi astfel, festivalul de muzică folk s-a transformat într-un manifest cultural, unde diamantul poeziei a fost şlefuit de atingerea muzicii bune. Doamnele evenimentului au fost Maria Gheorghiu, alături de Radu Cătalin Graţianu, şi Magda Puşkaş, în cuplu cu Ioan Onişor. Aceşti artişti au cântat despre dragoste, fericire, vechi balade soldăţeşti, dar şi piese celebre ca „La o cană cu vin”, „Din copilărie” sau „Taina”. Un moment special a fost dedicat de Maria Gheorghiu, Reginei Maria a României şi singurătăţii ei de la Balcic, o piesă cu versuri de Miron Manega.
Seara de vineri a fost încheiată de Mircea Vintilă, care la peste 70 de ani prezintă o energie incontestabilă, haine tinereşti şi talent major de „show-man”, acest solist reuşind să ridice spectatorii în picioare, toţi aplaudând şi dansând minute în şir. Seara de sâmbătă a fost încheiată de un mare virtuoz, Emeric Imre, care, împreună cu pianistul Marius Roje, a demonstrat că dinamica muzicii folk nu este minoră ci poate fi combinată chiar cu compoziţii ale lui Chopin. Despre Emeric Imre, Florin Săsărman spunea astfel: „Unele dintre cântecele sale, cum este «Nebun de alb», au ajuns să fie foarte cunoscute publicului larg, în special cel tânăr. A vădit o foarte bună înţelegere a versurilor lui Adrian Păunescu, pe care a compus multe cântece, dar nu a ezitat să-şi scrie propriile texte atunci când avea nevoie. Este exigent, generos, extrem de mobil şi deschis prieteniilor”.
În încheiere am putea să-l parafrazăm pe Adrian Păunescu cu celebrele sale versuri: „Şi totuşi există iubire...”, spunând că: „Şi totuşi există şi folk, dau lumii de ştire, iubesc, dar nu mă tem!”. VEZI FOTO în Galeria de imagini de mai jos! ↓
