Le vedem zilnic, pe scuarul de pe Brăilei, udând, plivind sau plantând flori. Sunt angajatele Societăţii locale de Gospodărire Urbană, cele care întreţin florile şi spaţiile verzi din centrul oraşului. O muncă despre care ai putea spune că este uşoară. Asta, până pui mâna pe sapă şi eşti nevoit să lucrezi, cu soarele în ceafă, opt ore pe zi, chiar şi în perioada de cod galben sau portocaliu de caniculă, când temperatura depăşeşte la amiază 40 de grade si restul angajatilor caută răcoarea aparatelor de aer condiţionat sau măcar umbra.
„Muncim opt ore pe zi, indiferent dacă e sau nu caniculă... E vară, aşa că e soare, asta este! Ştiam de când ne-am angajat că asta e munca... E munca de jos, munca cu pământul. E drept că atunci când oamenii trec pe lângă noi nu dau doi bani pe noi, spun că e uşor la flori, dar... când pui mâna pe sapă nu mai e aşa de uşor! Când ne este prea cald, ne mai tragem la umbră, cinci minute... nu mai mult, că altfel, cine ne face treaba? Mai sunt şi zile când avem noroc... mergem în urma băieţilor care au cosit, pe sub copaci, e umbră... în rest, lucrăm doar în soare. Nu vedeţi cum ne-am bronzat... ca tractoriştii… bine, mai suntem bronzate şi de la natură, dar… oricum, nu ne trebuie să mergem la mare, asta e plaja noastră!”, spun angajatele, prea timid – jenate de munca pe care o fac sau doar precaute, aşa că nu se prezintă. “Ei, ce să mai spun şi cum mă cheamă? Mă mai vede cineva... cine ştie? Cui îi trebuie să ştie cum mă cheamă pe mine, ce contează?”, se justifică femeile care se uită lung şi neîncrezător dacă le spui că ar fi de interes să fie cunoscute chiar de alţi angajaţi care în astfel de perioade caniculare se plâng, poate, că apa de la birou e prea caldă sau că aerul condiţionat a fost prea puternic şi s-au ales cu un junghi…
Mulţi dintre cei pe care îi vedem pe scuarul de pe Brăilei sunt angajaţi sezonier, adică lucrează la spaţii verzi doar de primăvară până cel târziu în noiembrie. Iarna sunt şomeri, aşa că, deşi extrem de grea, munca la spaţiile verzi este dorită. Femeile ştiu toate soiurile de flori, căci din primăvară, de la lalele şi zambile, până toamna, la tufănele, toate tipurile de flori le trec prin mâini. „Fiecare floare are nevoie de un anumit tip de îngrijire... trandafirii, într-un fel... Aici, pe Brăilei, avem begonii şi crăiţe... Trebuie să le udăm, să le chircuim...”, mai spun femeile.
În ciuda muncii grele pe care o depun, angajate de la spaţii verzi nu se plâng - “Asta e munca, bine că o avem, sperăm să dea Dumnezeu să ieşim la pensie de aici...”. Alta este nemulţumirea lor – faptul că gălăţenii calcă spaţiile verzi, distrugând într-o secundă munca lor de câte o zi, sub soarele torid. De aceea, femeile au un mesaj către pietoni: “Să nu mai traverseze aşa, prin flori. Uite, şi azi, când am venit, am găsit flori călcate, rupte... noi muncim şi ei îşi bat joc de munca noastră... E păcat, că, aşa, când te uiţi, zici că ce frumos e cu florile astea, dar nimeni nu ştie cât e de muncă la ele să arate aşa...”.
