Gina Ciobotaru Popa a absolvit Facultatea de Arte din cadrul Universităţii "Dunărea de Jos" Galaţi în anul 2011. Încă din timpul liceului a experimentat diferite modalităţi de exprimare artistică, de la grafică până la pictură monumentală. A ocupat locul III cu lucrarea "Armonii de culoare în design", în cadrul Sesiunii Naţionale de Comunicări Ştiinţifice Studenţeşti "Anghel Saligny", ediţia I, mai 2009. În anul 2002 a realizat grafica lucrării "Dicţionar enciclopedic de expresii celebre", autor Teodor Parapiru. Este foarte atrasă de copii, poate şi datorită faptului că o parte a activităţii profesionale a artistei s-a desfăşurat la Teatrul "Gulliver".
Reporter: Până în anul 2010 aţi pictat păpuşi şi decoruri la Teatrul "Gulliver". Ce oameni (personalităţi) din lumea artei aţi întâlnit acolo? Cum şi-au pus amprenta asupra dezvoltării artistice?
Gina Ciobotaru Popa: Perioada petrecută în Teatrul "Gulliver", din punct de vedere profesional, a fost cea mai importantă şi cea mai productivă de până acum, având în vedere că am colaborat cu Cristina Pepino, Daniela Drădulescu, Delia Ioaniu, scenografi cu renume în domeniu, fiecare cu stilul lui de exprimare artistică, dezvoltându-mi capacitatea de a lucra în diferite maniere artistice şi în diverse tehnici. Influenţa asupra dezvoltării mele artistice a fost colosală pentru că, practic, aici am crescut în stilul specific teatral, încât la începutul facultăţii lucrările mele se recunoşteau prin culori stridente, contururi puternice… "ca la teatru, să se vadă din ultima bancă", ceea ce era diferit de conceptele de exprimare artistică pe care le-am studiat apoi. Din experienţa acumulată în teatru am învăţat cum se pictează decoruri din burete cu ajutorul compresorului, cum se polizează capul păpuşilor din burete, realizarea elementelor de decor din diverse materiale a panourilor de reclamă, realizarea legăturilor dintre elementele care compun o păpuşă şi cum se sculptează o păpuşă din burete sau polistiren.
R: Cum descrieţi experienţa pe care o aveţi ca şi grafician, întrucât în 2002 aţi colaborat cu Teodor Parapiru pentru lucrarea "Dicţionar enciclopedic de expresii celebre"?
G.C.P.: Colaborarea mea cu domnul Teodor Parapiru a fost una de bun augur, imediat după ce am terminat liceul, dându-mi o mare încredere în mine, în puterea de a concepe şi realiza desene grafice. Pentru cartea "Dicţionar enciclopedic de expresii celebre", ediţia a II-a, am realizat o parte a imaginilor, fiecare dintre ele reprezentând câte o expresie.
R: Lumea artiştilor este o lume specială, sensibilă… Ce vă doriţi să realizaţi în plan artistic?
G.C.P.: Ceea ce îmi doresc din punct de vedere artistic este bine conturat într-un plan pe care urmează să-l realizez, ce cuprinde cam tot ceea ce am învăţat până în acest moment dar şi alte activităţi noi. Este vorba despre un atelier de creaţie care să cuprindă următoarele ramuri ale artei: realizarea de icoane în stil bizantin, realizarea de mascote şi păpuşi pornind de la dimensiuni mici până la dimensiuni impresionante, scenete din poveşti pentru amenajat grădiniţele, măşti sculptate manual, din burete cu diverse interpretări, tablouri care să reprezinte portrete, peisaje, naturi statice, picturi pe perete. Încă din perioada în care lucram la teatru am fost surprinsă să conştientizez cât de bine mă simt în preajma copiilor, având în vedere sinceritatea lor, corectitudinea şi dezinvoltura cu care spun lucrurilor pe nume, asta caracterizându-mă şi pe mine. Fiind atrasă de persoanele cu aceste caractere, am hotărât să învăţ copiii despre tainele culorii. Cu această ocazie, ţin să mulţumesc doamnelor directoare de grădiniţe, care mi-au acordat şansa unui nou început şi care au conştientizat că stimularea creativităţii la copii prin joaca de a picta este un lucru esenţial în viaţă. Diferenţa dintre copiii care adaugă creativitate la română şi matematică şi copiii care ştiu doar să citească şi să socotească este evidentă. Bineînţeles că prin culoare copiii se pot exterioriza, aşa cum nu o pot face verbal, din cauza lipsei vocabularului. De exemplu, engleza se poate învăţa foarte uşor prin asociere cu pictura. Un alt domeniu de activitate, tot din sfera copiilor, pe care l-am descoperit când era băiatul meu la grădiniţă, este conceperea şi crearea costumelor pentru serbări. Þinutele copilului meu erau mai deosebite, având o notă artistică combinată cu haiosul în stil copilăresc, ceea ce a determinat-o pe una dintre mămici, la vremea respectivă, să mă întrebe de ce nu mă ocup mai serios de aşa ceva, pentru că ei îi plăceau foarte mult costumele. Atunci am luat-o ca pe o apreciere, negândindu-mă că peste ani situaţia mă va determina să mă ocup şi de această ramură.
R: Ca artist plastic, au fost situaţii în care aţi simţit că aţi fost nedreptăţită?
G.C.P.: Sigur că da, au fost multe situaţii în care am fost nedreptăţită. Una dintre ele este mai recentă şi încă nu am înţeles cum un artist plastic, aşa cum scria în cartea mea de muncă, poate ajunge la un salariu de 540 ron, mult sub un salariu al unei persoane care ocupă un post de îngrijitor sau paznic, activităţi pe care în orice secundă a vieţii mele le pot face, în schimb cei de pe aceste posturi nu vor putea face ceea ce fac eu în acest moment. Ar dura ceva timp până vor ajunge la experienţa şi creativitatea la care sunt acum, fără să mai punem în calcul studiile.
R: Aţi lucrat şi la realizarea picturilor monumentale din interiorul Catedralei Episcopale Galaţi, Bisericii Sf. Spiridon Galaţi şi Bisericii Tg. Bujor. Care este segmentul care vă fascinează cel mai mult - pictura monumentală, sculptura, decorurile, păpuşile?
G.C.P.: Încă din timpul liceului am fost atrasă de pictura monumentală, probabil şi datorită metodei de predare a profesorului David Sava. Apoi, din dorinţa de a şti mai mult despre acest domeniu, am mers în vacanţa mare pe şantier, în Biserica Tg. Bujor, unde am participat la pictarea efectivă şi de unde am venit cu foarte multe lucruri noi învăţate. A fost o experienţă extraordinară. După terminarea liceului, având atestat în pictură monumentală, coordonatorul picturii Catedralei Episcopale din Galaţi, domnul Condurache, m-a acceptat în echipa lui timp de doi ani, până la terminarea lucrărilor. Trecând prin mai multe ramuri ale artei, pot spune că sunt fascinată de fiecare în parte, ajungând la un nivel bun de cunoaştere, însă întotdeauna este loc şi de mai bine.
R: Aveţi nostalgii?
G.C.P.: Ca fiecare, şi eu am nostalgii vis-a-vis de diverse întâmplări, lucruri, dar cea mai puternică dintre ele este legată de o melodie care mi-a schimbat viaţa efectiv şi care se numeşte "My dream is to fly" - Yves Larock-Rise Up. Visele pot prinde aripi şi pot deveni realitate dacă doreşti suficient de mult, scopurile pot fi atinse dacă simţi până în cel mai mic detaliu ceea ce le determină.
R: Cum vedeţi omul contemporan prin ochi de artist?
G.C.P.: Din tot amalgamul vieţii contemporane aleg doar ceea ce este bun, frumos, corect şi nu aş face lucruri doar de dragul de a fi făcute. Omul contemporan este mult mai preocupat de ziua de mâine, rămânându-i foarte puţin timp pentru lucrurile care i-ar umple sufletul de bucurie, şi are tendinţa de a-şi complica existenţa, uitând că lucrurile simple sunt mult mai valoroase pentru el şi familia lui.
