Campania electorală de anul acesta a fost o nebunie. Legea s-a schimbat, nu s-a mai umplut oraşul de afişe, pe toţi stâlpii, pe toate gardurile, bannere de toate mărimile atârnate... şi n-a fost rău. În schimb, candidaţii ne-au sufocat cutiile poştale, ne-au umplut până la saturaţie reţelele sociale şi au aglomerat fiece loc public din oraş cu vad. De data aceasta, pensionarii nu s-au mai ales cu şerveţele umede, pixuri, găleţi, ”litălşi”, brichete sau chiar pungi goale personalizate. Această campanie a oferit astfel ocazia electoratului să primească promisiunile deşarte şi, de cele mai multe ori, mincinoase, direct în faţă. Ba chiar şi cu bonus: o strângere de mână forţată şi un zâmbet prefăcut din partea candidaţilor. Rămâne de văzut dacă toată această desfăşurare de strâns mâini va avea şi efect, căci cetăţeanul nu e prost nici el. Îţi zâmbeşte în faţă şi din spate te arde de nu te vezi.
Dar fenomenul îngrijorător pe care l-am observat în această perioadă este că electoratul e blocat într-o realitate opacă, în care nu mai străbate nici trecutul, nici viitorul şi nici măcar realitatea din cealaltă parte a oraşului, în care cetăţeanul nostru ajunge mai rar sau chiar deloc. Am mai observat cu stupoare că mulţi, chiar prea mulţi, cetăţeni care se arată interesaţi de bunul mers al oraşului nu ştiu informaţii elementare despre instituţiile statului. Nu ştiu cui să se adreseze sau cine este de vină pentru neajunsurile urbane sau edilitar-gospodăreşti. Este de neconceput să nu ştii că întreţinerea drumurilor din judeţ nu intră în atribuţiunile primăriilor! Este doar un singur exemplu, pe care eu îl consider edificator. O altă problemă a electoratului este lipsa viziunii asupra viitorului oraşului. Da, sunt importante şi micile neajunsuri de zi cu zi, dar dacă tu votezi doar pentru ce se întâmplă sau nu în jurul blocului tău, ignorând privirea de ansamblu, oraşul ăsta nu va înainta niciodată. De aceea mi-ar plăcea ca fiecare dintre noi, înainte de a pune ştampila de vot pe candidatul preferat, să facă un exerciţiu de analiză şi responsabilitate cetăţenească pe două paliere. Primul: ce şanse de materializare au promisiunile fiecărui candidat, dar mai ales dacă punerea în practică a acestora ar aduce un plus de valoare acestui oraş. Al doilea palier de analiză este profilul candidatului. Care este trecutul acestuia, ce face în prezent (în afara campaniei electorale, fireşte) şi, tot aici, aţi putea face un exerciţiu de imaginaţie. Cum ar face faţă candidatul dumneavoastră preferat dacă mâine s-ar ivi o situaţie de urgenţă majoră în oraş? Cum îi vedeţi, cu ochii minţii, pe candidaţii cu reale şanse să ocupe fotoliul de primar - Pucheanu, Stan, Ciumacenco sau Durbacă - într-o astfel de situaţie? I-ar duce nervii, sănătatea sau experienţa să facă faţă unei situaţii de urgenţă, de criză majoră? Gândiţi, analizaţi şi votaţi! Dar nu vă ascundeţi după pretexte de genul că nu aveţi cu cine sau de ce. Aveţi obligaţia morală faţă de copiii acestui oraş să vă implicaţi şi să dovediţi că vreţi ceva mai bun pentru oraşul vostru o dată la patru ani. E aşa greu? Doar o dată la patru ani să fii patriot şi să îţi pese! Găndiţi şi votaţi!
