Să fie clar: m-am întors din concediu, deja muncesc de rup. Acum am de facut ordine în arhiva de poze din vacanţă, şi nu e lucru uşor, pentru că şi traseul a fost lung. Privind acum la fotografiile făcute, îmi dau seama că ele nu reflectă nici pe departe cele văzute de mine în această vacanţă petrecută doar împreună cu soţul meu, cu ocazia împlinirii de către consoarta mea a respectabilei vârste de 50 de ani. I-am promis că la păşirea în cea de-a doua jumătate de secol vom pleca în lume fără ţintă, fără program şi fără stres. Zis şi făcut!
Am luat-o întâi spre Lepşa, pentru că am vrut să revedem mănăstirea unde am fost cândva cu mama mea, ca o surpriză, de Sf. Maria, ziua ei de nume şi hram al bisericii din localitate. Aveam amintiri frumoase de acolo, dar anul acesta am avut o dezamăgire: drumul din localitate era mai prost decât îl ştiam şi mănăstirea avea lacăt la poartă. Am pornit din nou la drum, spre Braşov, prin Târgu Secuiesc şi Sf. Gheorghe, pe drumul cel nou, prin munţi. E bestial acest drum! Păcat că încă nu e finalizat. Ultimii kilometri, încă în lucru, ne-au umplut de praf şi ne-au zdruncinat creierii. Dar şi când o fi gata... O precizare: în afară de această porţiune aflată în lucru, în cei peste 1.100 de kilometri parcurşi de noi am avut parte doar de câteva porţiuni mai puţin bune (dar nu rele!), în rest am mers ca-n occident! Altă lume, ce să zic... De al Braşov am decis să o cotim către Sâmbăta de Sus, pe urmele lui Arsenie Boca, aşa că am luat-o pe drumul spre Sibiu. Am ajuns la mănăstirea Brâncoveanu, dar, din păcate, nu am putut face traseul pe jos pe drumul forestier către izvor şi chilia părintelui Arsenie pentru că la orizont se întrevedea o furtună urâtă. Nu ne-am cazat în zonă, deşi e o splendoare şi pensiunile au înţesat locul. Am vrut să mergem la Sibiu, să vedem şi noi oraşul lui Iohannis. Proastă alegere! Am puces la drum şi, aşa cum ne aşteptam, ne-a ajuns din urmă furtuna şi ploaia torenţială de nu vedeai pe unde mergi. Am mers la Sibiu... unde ne-a aşteptat o mare dezamăgire. Ne-am plimbat prin oraş preţ de vreo 4 ore, dezumflaţi oarecum, pentru că nu era ce ne aşteptam: străzi înguste, cu sens unic şi maşini parcate de-a curmezişul pe partea dreaptă, de abia te puteai strecura, indicatoare lipsă, oameni buimăciţi (am întrebat un taximetrist pe unde trebuie să ieşim din oraş ca să ajungem la grădina zoologică şi ne-a dat nişte indicaţii de ne-a băgat mai tare în ceaţă. Am găsit şi grădina zoologică, dar ne-am enervat când am văzut gropile din parcarea aferentă. Am decis să nu mai stăm în Sibiu şi am plecat spre Sighişoara. Pe drum am văzut un hotel foarte frumos şi am decis să facem un popas acolo. Eram la Mediaş. Un oraş cu gropi în asfalt cam ca la Galaţi. La restaurantul hotelului numai noi vorbeam româneşte... Sighişoara ne-a plăcut, e altceva decât Sibiu. Următoarea oprire a fost la Sovata. O să mai revenim! Am plecat apoi spre Praid, la salină. O să revenim în zonă, pentru că ne-au scăpat două obiective importante: Muzeul fluturilor vii şi Muzeul pălăriilor de paie. Dar cel mai mult mi-au plăcut drumurile şi peisajul. Altă lume! Am fost apoi la Tuşnad şi Malnaş, două staţiuni pe care le-am revăzut după ani în aceeaşi stare deplorabilă. Păcat! Am plecat cu un gust amar, alegând să revedem şi Barajul de la Siriu. Drumul spre Întorsura Buzăului a fost bestial până am intrat în judeţul Buzău. Am lăsat în urmă pancartele în ungureşte dar şi drumurile foarte bune. Bunicel şi drumul din Buzău, dar nu se compară cu ce au Braşov, Sibiu, Harghita, Covasna... De Galaţi ce să zic... parcă suntem în altă lume. Da, suntem în altă lume...
