„Ne taie căldura? Şi apa caldă? De când?”. Au fost întrebările care s-au auzit cel mai des în ultimele zile, fie la piaţă, fie prin scările blocurilor, întrebări care îi bântuie, evident, pe aceia care nu aveau centrală de apartament. Nimeni nu ştia exact cum, cine şi de ce, dar zvonurile mergeau din gură în gură, mai ales că de la autorităţi nu se putea auzi ceva clar sau măcar ceva credibil.
Asta e culmea la noi. După ce autorităţile s-au chinuit atâta să dea drumul la căldură în caloriferele noastre, nici nu ne-am dezmorţit bine că am primit o altă veste „bună”. Riscăm să rămânem nu doar fără căldură, ci şi fără apă caldă. Datorii, totala neînţelegere între instituţii care au fiecare politica lor, dar în niciun caz nu cea a noastră. Nici nu am intrat bine în iarnă, că acest circ tragic cu „ia căldura, îţi tai căldura şi ca bonus iau şi apă caldă” pare a nu se mai termina. Acum, cică, agentul termic ar mai sta prin caloriferele noastre. Dar nimeni nu poate garanta cât. Tragica poveste a Iaşiului, care şi el a trecut prin chinurile apei calde şi căldurii, arată că indiferent de importanţa oraşului se poate să trăim ca în Evul Mediu, singura diferenţa fiind că încă ne dau lumină şi mai există servicii de salubritate. Dar mai bine nu le dăm idei. O să spuneţi că dacă toată lumea şi-ar fi plătit datoriile la timp, acum tot oraşul nu a trebui să stea periodic sub ameninţarea lipsei de agent termic. Din păcate, nu doar neplata datoriilor e problema, ci şi felul în care s-au contabilizat banii primiţi. Ştie toată lumea de nenumăratele angajări de persoane plimbătoare de foi în dauna celor care fac efectiv ceva şi care mai ajung şi să fie disponibilizate. Şi mai grav e că deşi se ştia din vară sau chiar mai devreme de posibila problemă a furnizării agentului termic, concediile şi alte lucruri mult mai importante au ţinut factorii de decizie, ca să folosesc un termen decent, mult prea departe de detensionarea situaţiei. Aşa că iarna asta o să avem noroc dacă nu ne-om trezi pe gerul cel mai crunt cu gheaţă în case şi fără apă caldă. Sunt curioasă cum îşi vor arunca feluritele autorităţi pisica una în curtea celeilalte şi cât din explicaţiile lor vor conta. Dar până la urmă, un pic de optimism nu strică, aşa că poate chiar dacă avem incompetenţi o să avem norocul să nu suferim de lipsa căldurii în plină iarnă.
