Femei de la ţară bătute de un concubin sau soţ care îşi beau minţile de sărăcie lucie şi fără sprijin de la propria familie. Cam acesta e tipul de femeie care ajunge destul de des, bătută, pe patul spitalelor gălăţene. Numai că nu întotdeauna doar sărăcia lucie şi beţia reprezintă semnele abuzului. Aşa e şi cazul pe care vi-l povestim azi, cel al unei tinere care vrea să îi păstrăm confidenţialitatea numelui. Ea are acum 24 de ani şi doi copii, de 6 luni şi 3 ani. Povestea ei, a abuzurilor la care a fost supusă, i se datorează poate într-o oarecare măsură, deoarece ei nu i-a lipsit ajutorul familiei, iar abuzurile au venit nu din fundul paharului, ci din gelozie.
„Să stai cu ochii în pământ când ieşi în curte şi să nu vorbeşti cu vecinii”
Tânăra ajunsă într-un centrul de plasament al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Galaţi spunea că totul a început când avea 17 ani. „Nu mi-am ascultat părinţii şi am decis să stau cu un bărbat de 42 de ani, atât avea atunci, ce fusese părăsit de nevastă fiindcă o bătea. Eu am zis că nu are cum să fie vina lui. Îl iubeam orbeşte, dar gelozia lui era mare şi de aici întotdeauna ieşea scandalul şi bătaia. Mereu mi-am zis că e vina mea, chiar şi atunci când nu mă lăsa să merg în curte decât cu ochii în jos sau nu mă lăsa să mă duc la fântână ca să nu se dea golanii la mine. Chiar dacă oamenii ăia doar luau apă, eu eram vinovată, că cică veniseră să se vadă cu mine. După ce am născut fata, bătăile au continuat. Artunci am plecat la ai mei şi apoi în străinătate, cu tata şi verii mei, să muncesc. Dar nu am putut sta mult. Mi-era dor de el, nu înţeleg ce era în capul meu. Am crezut că s-a schimbat. Nu a fost aşa, acum aveam şi un băieţel şi bărbatul meu era tot mai violent. Într-o zi, fetiţa mea s-a apropiat de mine, cum stăteam în colţ şi plângeam, că iar fusesem bătută, şi mi-a zis: «Mami, dar în şir te bate tata ăsta?». Şi atunci am ştiut că trebuie să plec de la el. Am luat copiii şi am plecat”, povesteşte tânăra mama cum a reuşit să rupă lanţul abuzurilor. Ea a cerut ajutor de la angajaţii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Galaţi şi acum e într-un astfel de centru, cu tot cu copii. „Pot rămâne până la 6 luni şi apoi se mai poate prelungi perioada de şedere cu încă trei luni. Are timp să îşi pună lucrurile în ordine şi să o ia de la capăt. Majoritatea femeilor aflate în această situaţie stau 9 luni la noi”, a declarat Manon Cristoloveanu, directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Galaţi.
