Vineri seară, pe o ploaie fină, peste 35 de persoane au stat zeci de minute în şir, pe scaune, în plină stradă, participând, astfel, la un protest inedit organizat de Asociaţia “Galaţi, oraşul meu”. Aşezaţi pe scaune, cu faţa către fostul Cinematograf Ţiglina - pe care acum scrie cu litere de-o şchioapă “de închiriat”, protestatarii s-au comportat ca şi cum s-ar fi aflat într-o sală modernă, de cinema. Au privit “filmul”, au savurat popcorn şi au băut, din când în când, câte o înghiţitură de suc. Doar pancardele cu mesajele \"Investiţi în cultură\", \"cinema = normalitate\", \"cultură=demnitate\" au amintit de faptul că zecile de gălăţeni, unii alături de copiii lor, nu au ales să stea în ploaie de nebuni, ci pentru că militează, paşnic, pentru construcţia unui cinematograf în Galaţi.
În finalul protestului, participanţii au aplaudat, ca la finalul unui film foarte bun, aplauze pe care protestatarii speră să le audă şi aleşii locali, cei care pot decide construcţia unui cinmatograf în oraş. Un demers normal care are mai multe variante de soluţionare, propuse de Bogdan Radu Brânzan, preşedintele Asociaţiei “Galaţi, oraşul meu”. Asociaţiea a demarat, în urmă cu aproximativ un an în urmă, campania “Vrem cinematograf în Galaţi!”. În cadrul acestei campanii, asociaţia a trimis o petiţie on-line Primăriei Galaţi, semnată de peste 1.300 de cetăţeni, cerând preluarea de către administraţia locală a spaţiilor R.A.D.E.F, modernizarea şi redarea lor circuitului cultural cu destinaţia de cinematografe. Totodată, asociaţia a cerut Primăriei să atragă, prin parteneriat public-privat, investitori care să vrea să înfiinţeze săli moderne de cinema sau să renegocieze cu dezvoltatorul NEPI, cel care a construit mall-ul la Galaţi, în vederea construirii şi a unui Cinema City.
„În urmă cu 20 de ani, în Galaţi funcţionau opt săli de cinematograf şi o grădină de vară, iar în prezent nu mai există niciun cinematograf. Este o situaţie unică la nivel naţional, nu mai există nici un oraş din ţară cu o astfel de situaţie, mi-a confirmat acest lucru chiar Tudor Giurgiu, regizorul fimului «De ce eu?», care va fi prezent, vineri 3 aprilie, la Galaţi, când va lansa filmul «De ce eu?» la Casa de Cultură a Sindicatelor. Problema este că trebuie să mergem la Brăila pentru a vedea un film, este inacceptabil pentru un oraş de 260.000 de locuitori să rămână fără un cinematograf. Cinematografia este, până la urmă, un act de cultură, şi este vital pentru dezvoltarea comunităţii\", a spus preşedintele Asociaţiei “Galaţi, oraşul meu”, Bogdan Radu Brânzan.
\"A-i spune unui cinefil să vadă un film pe laptop este ca şi cum i-ai spune unui pictor să-şi printeze o poza cu Renoir, de exemplu. Noi nu ne-am adunat aici să cerem construcţia unui cinema, este economie de piaţă şi funcţionează raportul cerere-ofertă. Ei bine, cererea există şi ea se vede în cifra de afaceri a Cinema City Brăila şi poate acest lucru îl vor vedea investitorii... Galaţiul nu stă foarte rău la numărul de teatre, de librării - noi avem şase librării, Constanţa nu are decât două! - însă e inacceptabil să nu avem nici măcar un cinema\", a spus unul din protestatari, Doru Căstăian. “Dacă autorităţile ar decide înfiinţarea unui cinem la Galaţi ar fi un semn că ne întoarcem la o anumite normalitate, măcar dacă este vorba de cultură”, a spus un alt participant la protest, Adi Secară, amintindu-şi că ultima dată când a văzut un film într-o sală de cinema a fost anul trecut, la Brăila, unde şi-a dus fetiţa! \"Am venit să vedem un film horror - se numeşte simplu: Galaţi. Uitaţi-vă la gropile de pe strada din faţa noastră. Uitaţi-vă la celelalte probleme din oraş... Ce să mai vorbim de căldură, apă caldă... Tunelul? Ăsta ar putea fi un film SF...\", a spus Max, un alt protestatar.
