Până în 2035, omenirea ar putea împărţi spaţiul de muncă, locuinţele şi vieţile cotidiene cu peste 13 milioane de roboţi umanoizi. Un raport recent al Morgan Stanley estimează că aceşti „colegi artificiali” vor deveni o prezenţă firească în societate, cu un cost anual de întreţinere estimat la aproximativ 10.000 de dolari — echivalentul unei maşini de clasă medie.
Deşi pare încă un scenariu de science fiction, transformarea a început deja: roboţi capabili să deschidă uşi, să urce scări, să manevreze obiecte grele sau să ofere îngrijire persoanelor în vârstă sunt testaţi activ în fabrici, spitale şi case din SUA şi Asia. Potrivit unor estimări, până în 2050 am putea ajunge la un miliard de astfel de roboţi activi, ridicând întrebări esenţiale despre muncă, etică, supraveghere şi chiar despre statutul lor legal.
Analiştii Morgan Stanley prevăd o explozie a adopţiei în următorul deceniu, în special în domenii precum producţia industrială, logistică, retail sau asistenţă la domiciliu. Scăderea costurilor, creşterea capacităţilor tehnologice şi nevoia de automatizare sunt principalele motoare ale acestei schimbări.
Exemplele concrete încep să apară: Agility Robotics testează în SUA modelul „Digit”, capabil să lucreze în medii industriale. BMW a derulat un proiect-pilot cu robotul „Figure 02” într-o fabrică din Carolina de Sud, iar Foxconn pregăteşte integrarea roboţilor în linia de asamblare a serverelor Nvidia. În Coreea de Sud, roboţii nu mai sunt doar unelte industriale, ci şi companioni pentru persoanele singure sau în vârstă — semn că trecerea către viaţa domestică este iminentă.
Avansurile în recunoaşterea vizuală, procesarea limbajului natural şi coordonarea mişcărilor fine le permit acestor androizi să „înţeleagă” şi să reacţioneze la mediul înconjurător. Cu toate acestea, nu trebuie confundată această inteligenţă operaţională cu o conştiinţă reală: roboţii rămân, pentru moment, specializaţi pe sarcini precise, fără o gândire generală.
Totuşi, optimismul tehnologic este însoţit de multiple semne de întrebare. Cum vor afecta aceşti roboţi locurile de muncă? Vor ajuta oamenii sau îi vor înlocui? Se estimează că până în 2050, unul din zece americani ar putea deţine un robot acasă — iar în gospodăriile cu venituri de peste 200.000 de dolari, acest procent ar putea ajunge la 33%.
Pe lângă provocările economice şi tehnologice, apare şi o rezistenţă psihologică. Aproximativ 20% dintre oameni experimentează o formă de teamă sau disconfort faţă de prezenţa roboţilor, potrivit unui studiu citat de Forbes. Integrarea acestora în viaţa socială va presupune o transformare nu doar logistică, ci şi culturală.
Raportul ridică şi întrebări cu o încărcătură etică uriaşă: vor fi folosiţi aceşti roboţi pentru supraveghere, intervenţii de forţă sau controlul accesului în spaţii sensibile? Ar putea companiile sau guvernele să le încredinţeze misiuni coercitive? Şi, pe termen lung, dacă inteligenţa artificială va progresa suficient, va trebui să ne întrebăm: vor avea aceşti roboţi vreun drept? Vor putea deveni fiinţe conştiente?
Pentru moment, roboţii umanoizi sunt unelte avansate, fără conştiinţă, dar ritmul accelerat al inovaţiei ne obligă să ne pregătim pentru un viitor în care graniţele dintre om şi maşină vor deveni tot mai greu de trasat. Iar deciziile luate astăzi vor modela nu doar economia, ci şi fundamentele etice ale societăţii de mâine.
