Cercetătorii au descoperit o metodă mult mai ieftină pentru eliminarea „chimicalelor eterne” din solurile agricole

O echipă de cercetători de la Universitatea Yale a propus o metodă nouă pentru eliminarea substanțelor PFAS, cunoscute drept „chimicale eterne”, din terenurile agricole contaminate. Potrivit studiului, tehnica ar putea reduce costurile de decontaminare de zeci de ori și, în același timp, ar contribui la refacerea sănătății solului.

PFAS reprezintă o familie de compuși chimici extrem de rezistenți, care se degradează foarte greu în natură și pot persista în mediu timp de mii de ani. Aceste substanțe ajung frecvent în terenurile agricole prin utilizarea nămolului rezultat din epurarea apelor uzate, folosit ca îngrășământ în numeroase ferme din Statele Unite.

Pe măsură ce acest nămol este aplicat în mod repetat, substanțele PFAS se acumulează în sol, pot ajunge în râuri și lacuri sau pot fi absorbite de plante, intrând astfel în lanțul alimentar.

Cercetătorii atrag atenția că această problemă afectează în special micii fermieri și fermele ecologice. Studiile existente sugerează că expunerea la PFAS ar putea fi asociată cu un risc crescut de cancer, probleme de sarcină și reproducere, boli cardiovasculare, scleroză multiplă și tulburări de fertilitate.

Metodele actuale de decontaminare sunt extrem de costisitoare. Curățarea terenurilor agricole din Statele Unite poate costa între 800.000 și 1,6 milioane de dolari pe hectar, ceea ce ar ridica costul total al decontaminării la aproximativ 8 trilioane de dolari.

Noua metodă propusă de cercetători ar reduce costurile la aproximativ 29.000 de dolari pe hectar, dacă procesul este repetat timp de până la 20 de ani pentru a asigura eliminarea completă a contaminării.

Spre deosebire de tehnicile utilizate în prezent, care presupun excavarea și incinerarea solului, afectând fertilitatea terenului și generând emisii importante de dioxid de carbon, noua abordare urmărește și îmbunătățirea calității solului.

Prima etapă constă în aplicarea pe terenurile contaminate a unei roci alcaline măcinate, precum bazaltul sau calcarul. Aceasta crește pH-ul solului până în jurul valorii de 7, făcând ca principalele tipuri de PFAS să devină mai mobile și mai ușor de absorbite de plante.

Ulterior sunt cultivate plante cunoscute pentru capacitatea lor de a acumula rapid aceste substanțe, precum cânepa sau anumite specii de ierburi perene. După recoltare, biomasa este supusă unui proces de piroliză pentru obținerea biocharului.

Biocharul rezultat poate fi reaplicat pe teren pentru a imobiliza substanțele PFAS rămase în sol și pentru a reduce transferul acestora către culturile agricole.

Cercetătorii subliniază însă că sunt necesare studii suplimentare privind comportamentul acestor compuși în timpul pirolizei. Datele disponibile indică faptul că sunt necesare temperaturi de cel puțin 800 de grade Celsius pentru reducerea eficientă a nivelului de PFAS. (sursa stiripesurse.ro)