Într-o epocă în care telefonul mobil a devenit o extensie a minţii şi corpului uman, Google a reuşit să ducă conectivitatea la un nou nivel, transformând smartphone-urile în instrumente capabile să detecteze cutremure. Folosind senzorii deja prezenţi în telefoanele cu Android, compania a reuşit să identifice mii de mişcări tectonice şi să transmită alerte rapide în aproape 100 de ţări. Cu toate acestea, dincolo de inovaţia tehnologică, apar întrebări importante legate de transparenţă, responsabilitate şi limitele unei astfel de iniţiative într-un domeniu sensibil.
Între 2021 şi 2024, Google a lansat serviciul Android Earthquake Alerts, care transformă telefoanele Android în micro-seismometre, fără a necesita echipamente suplimentare. Sistemul foloseşte senzorii de mişcare din telefoane pentru a detecta vibraţiile provocate de cutremure. Când mai multe dispozitive dintr-o zonă înregistrează mişcări similare, sistemul emite o alertă în timp real către utilizatori. Până acum, Google susţine că a emis peste 4,5 milioane de notificări şi a identificat mai bine de 11.000 de cutremure în 98 de ţări.
Această performanţă este posibilă datorită volumului mare de date colectate simultan. Acurateţea individuală a fiecărui telefon este limitată, dar atunci când semnalele sunt combinate, rezultatul este un model fiabil al mişcărilor seismice. Procesarea acestor date se face cu ajutorul unor algoritmi sofisticaţi, adaptaţi particularităţilor regionale, care permit localizarea rapidă a epicentrului şi estimarea magnitudinii.
Totuşi, în ciuda eficienţei demonstrate, există critici legate de lipsa de transparenţă. Specialiştii cer acces la algoritmii folosiţi, însă Google nu îi face publici, invocând motive de confidenţialitate şi protejarea proprietăţii intelectuale. Allen Husker, seismolog la Caltech, recunoaşte potenţialul sistemului, mai ales pentru ţările care nu dispun de reţele oficiale de alertare, dar subliniază că tehnologia nu poate fi evaluată corect fără o înţelegere completă a modului în care sunt procesate datele.
Un exemplu elocvent este reprezentat de cele două cutremure majore din Turcia, în 2023, când sistemul a subestimat iniţial magnitudinea. Deşi au fost emise milioane de alerte, lipsa accesului la mecanismul intern a făcut imposibilă o evaluare completă a eficienţei. În urma acestui incident, Google a anunţat îmbunătăţiri ale algoritmilor, dar fără a furniza detalii clare.
Harold Tobin, profesor la Universitatea din Washington, consideră proiectul impresionant, dar prea închis. El atrage atenţia că, fără o colaborare reală cu autorităţile, sistemul riscă să devină o soluţie parţială, dificil de integrat în reţelele oficiale de alertare. În plus, persistă îngrijorări legate de confidenţialitatea datelor. Deşi Google susţine că informaţiile sunt colectate anonim, lipsa accesului la datele brute împiedică verificarea independentă a rezultatelor, ceea ce afectează încrederea comunităţii ştiinţifice.
Richard Allen, cercetător la UC Berkeley, speră că publicarea unui articol ştiinţific în revista Science va aduce mai multă legitimitate proiectului şi va determina Google să fie mai deschisă în ceea ce priveşte metodologia utilizată.
Viitorul acestui sistem depinde nu doar de evoluţia tehnologică, ci şi de dorinţa companiei de a colabora cu experţi şi instituţii specializate. În prezent, sistemul este doar un serviciu suplimentar, care nu înlocuieşte seismometrele tradiţionale, dar care, în anumite regiuni ale lumii, poate reprezenta singura speranţă de alertare timpurie. Google a demonstrat că telefoanele pot deveni instrumente salvatoare în caz de dezastru natural. Însă, fără transparenţă şi deschidere către comunitatea ştiinţifică, această iniţiativă riscă să rămână o soluţie parţială, greu de înţeles şi, uneori, controversată. Într-un context global marcat de creşterea frecvenţei dezastrelor naturale, inovaţia trebuie să fie însoţită de responsabilitate, iar algoritmii care pot salva vieţi trebuie să iasă la lumină.
