Creºterea populaþiei umane ºi implicit nevoile crescânde ale acesteia au dus la creºterea fãrã precedent a cererii de ulei de palmier. Prin urmare, distrugerea junglelor pentru a face loc de noi terenuri pentru culturile de plamier se constituie într-una dintre cele mai mari catastrofe ecologice actuale. Conflictul dintre cei care vor sã distrugã natura cu orice preþ pentru propriul profit economic, ºi ecologiºtii susþinuþi de partizanii dezvoltãrii durabile se acutizeazã pe zi ce trece.
Ce este uleiul de palmier, ºi care sunt interesele legate de el
Uleiul de palmier este cel mai rãspândit ulei alimentar din lume, doar cã producerea sa afecteazã ireversibil mediul înconjurãtor. Este produs din fructul palmierului de ulei (Elaeis guineensis), un arbore originar din Africa, ºi poate fi separat într-o gamã largã de uleiuri cu întrebuinþãri diverse.
Este un ulei vegetal, cu grãsimi înalt saturare, similar cumva în compoziþie cu uleiul de nucã de cocos. Palmierul de ulei poate fi aclimatizat în toatã regiunea tropicalã, fiind o specie iubitoare de cãldurã ºi umiditate. Aproape 87% din producþia mondialã de ulei de palmier provine din Indonezia ºi Malaezia, cu consecinþe dezastruoase pentru pãdurile de acolo, iar singurã Australia importã peste 130.000 tone de ulei de palmier în fiecare an.
Este uleiul vegetal cel mai folosit în întreaga industrie alimentarã din lume, fiind un ingredient prezent în circa 50% din produsele din orice supermarket australian, incluzând aici alimente, cosmetice ºi produse de igienã, fiind larg folosit ºi în industria biocombustibililor.
De fapt, la o scurtã analizã reiese cã uleiul de palmier este folosit în prezent peste tot în lume drept ulei de gãtit, ingredientul de bazã pentru margarina bio, bazã pentru îngheþatã ºi dulciuri, bazã pentru majoritatea detergenþilor lichizi, sãpunurilor, ºampoanelor, rujurilor. La fel, este foarte apreciat ºi pentru lubrifianþii motoarelor ºi mecanismelor.
În afara versatilitãþii sale impresionante, cultivarea uleiului de palmier s-a dovedit a fi o activitate extrem de productivã. Câºtigurile pe sezon obþinute din exploatarea unui hectar de palmieri de ulei, s-au dovedit a fi mult mai mari decât cele obþinute din cultivarea celorlalte plante oleaginoase costurile de producþie sunt mai mici. Aici trebuie menþionatã cã aceste costuri mici se datoreazã într-o mare mãsurã ºi forþei de muncã ieftine din þãrile unde palmierul de ulei este cultivat pe scarã largã. Popularitatea sa se datoreazã ºi faptului cã are o „viaþã” mai mare decât a oricãrui alt ulei vegetal, prin urmare poate fi pãstrat pe timp mai îndelungat fãrã ca proprietãþile sale sã fie afectate.
Copacul este originar din vestul Africii, unde era cultivat în mod tradiþional pentru hranã, fibre vegetale ºi în scop medical. Acolo, palmierii erau cultivaþi ºi integraþi armonios în sistemele locale de agriculturã localã, alãturi de alte culturi.
Creºterea cererii de ulei de palmier s-a intensificat începând cu anul 1970, ceea ce a dus în mod iremediabil la cultivarea pe scarã largã.
Astfel de plantaþii au devenit în prezent cele mai rãspândite monoculturi agricole de la tropice. Din Africa nativã, pânã în America Latinã, Asia de sud-est ºi Caraibe, cultivarea palmierului de ulei dominã peisajul agricol. Mare parte din expansiunea palmierilor s-a înregistrat în Indonezia ºi Malaezia. La nivelul anului 2000, aceste douã þãri deþineau peste 9,7 milioane hectare cultivate, fiind urmate de Nigeria.
Mãcelul pãdurilor umede de la Tropice
World Wildlife Fund Australia, forul regional care a studiat cel mai bine impactul devastator al cultivãrii aberante a palmierilor de ulei, a venit cu niºte cifre ºocante care aratã dimensiunea dezastrului ecologic. O suprafaþã echivalentã cu aproximativ 300 terenuri de fotbal este defriºatã în fiecare orã (adicã 6 terenuri de fotbal defriºate în fiecare minut) pentru a face loc unor noi culturi de plamieri.
Insulele Borneo ºi Sumatra, fãrã îndoialã printre regiunile cu cea mai mare biodiversitate de pe Terra, sunt cel mai grav afectate de defriºãri în favoare palmierilor de ulei. În aceste douã mari insule din Asia de sud-est cresc peste 20.000 specii de plante, 3.000 specii de arbori ºi se întâlnesc circa 300.000 specii de animale, multe dintre ele încã nedescoperite de ºtiinþã. Fãrã nicio grijã legatã de protecþia mediului, ºi implicit a calitãþii vieþii umane, autoritãþile indoneziene ºi malaeze concesioneazã influentelor trusturi multinaþionale zone uriaºe de junglã. Profitul înregistrat de aceste companii este dublu. Întâi defriºeazã complet pãdurea, din care vând totul. Nu trebuie uitat cã aceste jungle sunt compuse din arbori cu esenþã preþioasã precum arborele de fier, tek-ul, abanosul, mahonul, arborele de santal, în total peste 70 specii de copaci valoroºi. Copacii rãmaºi, tufiºurile ºi resturile vegetale sunt apoi arse. Terenul este curãþat complet ºi nivelat pentru a face loc noilor plantaþii de palmieri. Apoi urmeazã exploatarea acestor plantaþii. Populaþiile locale sunt angajate, pe sume derizorii pentru un occidental, sã cureþe, sã cultive ºi sã recolteze seminþele din care se produce uleiul. Nu fãrã riscuri, cãci o bunã parte dintre bãºtinaºi are de suferit de pe urma pesticidelor ºi insecticidelor folosite. Un aspect care trebuie neapãrat reþinut este cã plantarea palmierilor de ulei este un proces care poate dura doar între 20 ºi maxim 50 ani, interval de timp dupã care solul respectiv este atât de sãrãcit de nutrienþi ºi minerale, încât pe el nu mai poate creºte nici mãcar iarbã. Este literalmente un pãmânt mort! Iar cultivarea palmierilor se constituie de fapt într-o afacere aducãtoare de profit într-un timp scurt, dar cu consecinþe dezastruoase pe termen lung.
Salvãm clima planetei, urangutanii, tigrii, urºii, elefanþii, sau margarina ºi ºamponul?
Zonele defriºate în favoarea plantaþiilor se constituie în habitate pentru multe specii de animale extrem de valoroase din punct de vedere ecologic ºi nu numai. Astfel s-a ajuns ca animale superbe precum tigrii de Sumatra, urangutanii, leoparzii marmoraþi, urºii malaezi, rinocerii de Sumatra, elefanþii pitici de Borneo ºi maimuþa cu nas lung sã rãmânã fãrã mediul lor, la care s-au adaptat perfect în decurs de milioane de ani. Toate aceste specii de animale, ºi multe altele, se constituie în specii-cheie pentru lanþul trofic ºi funcþionarea biotopurilor de aici. Dacã urangutanii vor dispãrea complet, odatã cu ei vor dispare ºi o serie de plante, insecte, ºi chiar pãsãri care depindeau de rolul acestor mari maimuþe antropoide în complexa „maºinãrie” a ecosistemului din aceste jungle.
Absolut toate studiile de impact nepãrtinitoare au demonstrat cã producerea uleiului de palmier are un impact nebãnuit de puternic asupra întregii planete. Defriºãrile în favorea plantaþiilor nu doar cã duc la poluarea tuturor surselor de apã dulce din regiune ºi la intensificarea fenomenului de eroziune a solului, dar atunci când muncitorii forestieri ard resturile vegetale de pe terenuri uriaºe, se ajunge chiar la poluarea întregii atmosfere terestre.
Vegetaþia ºi arborii pãdurilor tropicale umede nu doar cã filtreazã aerul ºi reþin dioxidul de carbon, dar produc oxigenul fãrã de care nu putem respira. Or, în condiþiile în care populaþia umanã creºte alarmant de mult, iar calitatea aerului scade, factorii de putere, în loc sã cultive pãduri ºi sã le ocroteascã pe cele rãmase, hotãrãsc defriºãri fãrã limitã ºi plantarea de palmieri. Dupã cum comenta, ironic-amar, un mare ecolog american: „Avem totuºi nevoie de aer respirabil înainte de ºampoane, rujuri ºi margarinã, nu-i aºa?”.
În afara acestor aspecte, tot mai multe triburi ºi populaþii din aceste zone ale lumii au început sã conºtientizeze faptul cã peste 20-30 ani vor rãmâne nu doar fãrã pãdurile care le asigurau hrana, dar pe viitor nu vor mai putea face nici mãcar agriculturã de subzistenþã pe solul sãrãcit de plantaþiile de palmieri.
Existã numeroase uleiuri vegetale care pot servi drept o alternativã sãnãtoasã la cel extras din palmier, cum ar fi bunãoarã uleiurile de floarea soarelui, nucã de cocos, cânepã, sau seminþe de bumbac, doar cã niciunul dintre acestea nu sunt atât de ieftine, fapt pentru care marile corporaþii internaþionale din domeniu ezitã sã renunþe la distrugerea mediului, în favoarea „sfântului” profit financiar.
Dacã nu se va stopa acestã afacere dezastruoasã nu doar pentru naturã, ci pentru toatã omenirea, preþul plãtit va fi unul cu mult mai mare decât beneficiile minore aduse de uleiul palmierilor.
