Secretarul de stat în Ministerul Afacerilor Externe Bogdan Aurescu a acordat un interviu AGERPRES în care vorbeşte despre litigiul dintre România şi Bulgaria referitor la delimitarea maritimă dintre cele două state şi posibilitatea ca acesta să fie rezolvat prin metoda echidistanţei, care este metoda folosită de Curtea Internaţională de Justiţie.
AGERPRES: Domnule secretar de stat, care este miza aducerii în actualitate a subiectului privind litigiul dintre România şi Bulgaria referitor la delimitarea maritimă dintre cele două state, în condiţiile în care negocierile diplomatice au început încă din 1994?
Bogdan Aurescu: Negocierile au început în 1994, în urmă cu 18 ani, desfăşurându-se la nivel de experţi - şefii departamentelor juridice - directorul general pentru afaceri juridice din MAE român, respectiv omologul său din MAE bulgar sunt şefii delegaţilor de negociere. Nu este o chestiune nouă în relaţia bilaterală. Singurul element de noutate este faptul că această problemă a devenit publică.
Din punctul de vedere al părţii române, problema reală este faptul că nu există progrese într-o negociere care ar trebui să rezolve foarte rapid această delimitare maritimă. Este o delimitare maritimă care se referă atât la marea teritorială, cât şi la platoul continental şi zona economică exclusivă, şi fac aici paralela cu delimitarea maritimă cu Ucraina, în care se discuta doar platoul continental şi zona economică exclusivă. Însă, spre deosebire de situaţia cu Ucraina, în care contextul geografic era complicat de existenţa Insulei Şerpilor, în cazul delimitării cu Bulgaria contextul geografic este unul foarte simplu. Coasta românească şi cea bulgărească sunt în prelungire, iar metoda pe care România a propus-o de la bun început în acest proces de negociere este exact metoda pe care a folosit-o Curtea Internaţională de Justiţie în toate procesele de delimitări maritime pe care le-a rezolvat, inclusiv în cazul procesului de delimitare cu Ucraina. Adică principiul echidistanţei - o linie care să se găsească la distanţă egală de punctele relevante de pe ţărmurile relevante ale celor două state.
Prin urmare, ar fi foarte simplu dacă am aplica această metodă, care de altfel a fost utilizată în Marea Neagră - în delimitarea tuturor celorlalte spaţii care s-a realizat prin acorduri bilaterale - Uniunea Sovietică cu Turcia, Turcia cu Bulgaria au folosit această metodă a echidistanţei.
Doi, este o problemă de principiu. Având o astfel de situaţie de soluţionat, ea trebuie să fie soluţionată mai ales între state care sunt prietene, vecine, care au relaţii strategice. Amintesc aici şedinţa comună de Guvern de anul trecut, care a ridicat relaţia bilaterală la nivel de relaţie strategică, se vorbeşte chiar în Declaraţia Comună a şedinţei despre Parteneriatul Strategic dintre România şi Bulgaria.
Prin urmare, această problemă trebuie soluţionată. Suprafaţa în dispută este de aproximativ 350 km pătraţi. Putem să facem iarăşi o comparaţie cu situaţia Ucrainei, unde suprafaţa în dispută era de 12.200 de km pătraţi, dar, totuşi, reprezintă o miză destul de importantă care trebuie rezolvată.
În al treilea rând, există o evoluţie recentă, care a deranjat partea română într-o anumită măsură. Am aflat că anul trecut, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, a fost publicată o notificare, ca urmare a unei hotărâri a Consiliului de Miniştri bulgar, privind iniţierea procedurilor de concesionare a unui perimetru în Marea Neagră, un perimetru ale cărui limite se suprapun peste un sector din zona aflată în dispută. Ceea ce nu este, să spunem, o conduită compatibilă cu purtarea unor negocieri de delimitare a acelei zone.
Vreau să subliniez aici o chestiune care mi se pare foarte importantă: am văzut unele reacţii din partea unor forţe politice bulgare, din partea media bulgare, în care s-a spus că România a avansat pretenţii teritoriale faţă de Bulgaria. Este eronat. Nu se poate vorbi despre pretenţii teritoriale atunci când ai împreună cu celălalt stat o delimitare maritimă în curs de realizare, cu o suprafaţă în dispută asupra căreia ambele părţi au pretenţii concurente. Există pretenţii şi ale României asupra acelei zone, şi ale Bulgariei. Prin urmare, într-un exerciţiu de delimitare maritimă cum este acesta nu putem vorbi despre pretenţii teritoriale. Vorbim despre o delimitare maritimă în curs, care trebuie însă soluţionată, conform normelor de drept internaţional în vigoare.
AGERPRES: Următoarea rundă de negocieri cu Bulgaria, a 15-a, va avea loc la Bucureşti în acest an. În cazul în care nu se ajunge la o înţelegere pe cale diplomatică, deşi ministrul Cristian Diaconescu a pledat pentru rezolvarea acestei probleme în baza raporturilor de bună vecinătate, este posibil ca România să apeleze, ca şi în cazul diferendului cu Ucraina, la Curtea de Justiţie de la Haga?
Bogdan Aurescu: Dorim să avem această rundă în cel mai scurt timp posibil, pentru a încerca să soluţionăm această delimitare. Simpla aplicare a metodei de delimitare pe care Curtea Internaţională de Justiţie a omologat-o în jurisprudenţa sa de peste 60 de ani ar rezolva această problemă într-o singură rundă de negociere.
Dorinţa părţii române este de a soluţiona această chestiune prin negociere pentru că este cea mai simplă metodă de a ajunge la o rezolvare a acestui litigiu. Şi este foarte simplu pentru că avem o metodă de delimitare omologată internaţional. Prin urmare nu este, cred, nicio problemă pentru Parlamentele celor două ţări să accepte o soluţie de delimitare, care
respectă o astfel de metodă de care şi România a beneficiat în delimitarea de la Haga cu Ucraina. Dorim să dăm toate şansele posibile - şi eforturile noastre se vor îndrepta în acest sens - pentru a găsi o soluţie prin aceste negocieri.
În măsura în care aceste negocieri nu duc la un rezultat, va trebui ca, împreună cu partea bulgară - pentru că este nevoie de acordul ambelor părţi în acest sens - să găsim o altă modalitate de soluţionare, inclusiv, dacă este nevoie şi dacă se va aprecia astfel din punct de vedere politic de către cele două ţări, recurgerea la un terţ cum este de exemplu Curtea Internaţională de Justiţie sau un tribunal arbitral, sau Tribunalul Internaţional pentru Dreptul Mării de la Hamburg, care are, de asemenea, în competenţă, soluţionarea delimitărilor maritime. Dar, până atunci, cred că cel mai important şi firesc este să dăm şanse negocierilor bilaterale.
AGERPRES: Suprafaţa în dispută are şi o miză economică?
Bogdan Aurescu: În delimitările maritime este o regulă pe care a omologat-o şi Curtea Internaţională de Justiţie, este menţionată şi în hotărârea noastră din 3 februarie 2009 cu Ucraina - existenţa sau inexistenţa unor resurse de hidrocarburi nu influenţează procesul de delimitare.
Din acest punct de vedere, MAE este preocupat în principal de aplicarea unor reguli de drept internaţional care se referă la delimitarea maritimă. Sigur că existenţa sau inexistenţa unor resurse poate să fie o miză şi este, în general, miza oricărui proces de delimitare maritimă. Însă, în acest caz, din punctul nostru de vedere, având în vedere şi dimensiunea suprafeţei în dispută, ceea ce este important este să găsim o soluţie corectă, sustenabilă, pentru o linie de delimitare.
AGERPRES: Suprafaţa aflată în discuţie are legătură cu traseul viitoarei conducte de gaz South Stream?
Bogdan Aurescu: Nu ştiu să fie proiectul South Stream atât de avansat din punct de vedere al construcţiei sale, inclusiv din punct de vedere al proiecţiei traseelor de conducte, în aşa fel încât să putem spune cu certitudine pe unde trece conducta în Marea Neagră. Din cunoştinţele mele, proiectul nu este într-o astfel de fază de avansare din punct de vedere al realizării sale.
