Bolile pisicilor şi sfaturi pentru tratamente şi îngrijire

 
Luni, 22 August 2016 00:00
Publicat în Pet Mania
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Bolile pisicilor şi sfaturi pentru tratamente şi îngrijirePentru a avea o pisică sănătoasa, este foarte important să fim în permanenţă atenţi la ea observându-i comportamentul. Dacă pisica dumneavoastră nu mai răspunde mângâierilor ca altădată, nu mai reacţionează la ţinutul în braţe aşa cum o făcea mai înainte, dacă priveşte în gol său stă mai retrasă, este clar că acestea pot fi semnele unei boli şi este obligatoriu consultul ei la veterinar. Cutzu.ro vă dă câteva sfaturi şi indicaţii pentru prevenirea, tratamentul şi ceea ce trebuie să faceţi în cazul acestor boli, dar este foarte important a se consulta veterinarul la primul simptom pe care-l sesizaţi.

Alergiile pisicilor
Pisicile ca şi oamenii pot suferi de o gamă largă de alergii. Cea mai des întâlnită alergie la pisici este alergia de purici. Pe măsură ce pisicicile îmbătrânesc sensibilitatea lor la muşcăturile puricilor creşte. Alergiile la mâncare constituie încă 5-10% din alergiile pisicilor. Alergiile la mâncare se pot manifesta prin iritaţii pe piele, mâncărimi severe, vomitare şi diaree, dar pot apărea şi după 10 ani.

Vomitarea
Unele pisici vomită tot timpul, în timp ce altele foarte rar. Unul din motivele cele mai comune pentru vomitare este eliminarea ghemotoacelor de păr. Încercaţi să vă periaţi pisica cât mai des pentru a reduce năpârlirea şi ingestarea părului. Pentru a afla dacă pisică a vomitat din cauză ghemotoacelor de păr, examinează vomă şi vezi dacă sunt fire de păr gri său ghemotoace, indiferent de culoarea părului pe care o are pisică. Ghemotoacele de păr pot apărea chiar şi la pisicile cu părul scurt. Un alt motiv pentru care pisică dumneavoastră vomită poate fi alergia la mâncare. Încercaţi să schimbaţi marcă de mâncare pentru pisici şi alegeţi una cu ingredienţe diferite şi fără coloranţi alimentări. Acest lucru ar putea ajută. Uneori pisicile vomită când au viermi intestinali. Consultaţi veterinarul pentru un tratament corespunzător. Vomitarea periodică poate de asemenea să fie un semn a unei tiroide hiperactive său a unei infecţii la rinichi. Acest lucru este des întâlnit la pisicile bătrâne. Veterinarul poate să facă o anliza a sângelui pentru a afla cauza exactă. Lucrul cel mai important este să-i daţi multe fluide ca să nu fie deshridatata.

Diareea
Dacă pisica ta are diaree persistentă, puteţi încerca să-i schimbaţi dieta. Puteţi încerca orez fiert, brânza telemea, iaurt, pâine, carne de găina fiartă. Alegeţi ceva ce îi place pisicii dumneavoastră. Dca simtomele continua mai mult de două zile, duceţi-vă pisica la veterinar cu o mostră de scaun. Ar trebui să vă sunaţi veterinarul imediat dacă pisica este slăbită şi refuză să ia fluide. Sindromul urinar la feline (SUF) este o inflamaţie, o iritaţie şi/sau o obstrucţie a căilor inferioare urinare. Inabilitatea de a urină poate deveni o problemă gravă, potenţial fatală dacă nu este tratată rapid. SUF este mai răspândită printre motani dăcât printre pisici. Pisica dumneavosatra ar putea avea SUF dacă nu poate să urineze, urinează cu sânge, merge deseori la cutia cu nisip sau nu o mai foloseşte.

Diabetul
Diabetul apare la pisicile ce nu pot să îşi regleze nivelul de zahăr din sânge. Simptomele pot include setea şi urinarea excesivă, slăbirea sau obezitatea. De obicei apare la pisicile mai în vârstă. Pisicile diabetice trebuie ţinute în casă pentru a se evitea hrănirea accidentală ce poate să crească nivelurile de zahăr din sânge.

Boala căilor respiratorii superioare
Boala căilor respiratorii superioare se va manifesta prin simptome asemănătoare răcelii şi gripei, cum ar fi scurgerile nazale şi strănuturile combinate cu ochii înroşiţi.

Chlamydia Psittaci
Chalamydia este un organism de tip bacterie ce afectează ţesuturile din jurul ochilor. Cel mai comun simptom este conjunctivita, care este văzută de obicei doar la un ochi, apoi se extinde la amândoi.

Urolitiza
Urolitiza se prezintă sub forma unor formaţiuni granulare la nivelul căilor urinare. Nefritele, cistitele, pielitele precum şi staza urinară favorizează producerea calculozei. Carenta în vitamina A şi excesul de vitamina D au deasemenea un rol important în formarea calculilor renali. Semnele urolitiazei devin evidente atunci când dimensiunile calculilor produc compresiuni asupra ţesuturilor din jur, hemoragii, tulburări degenerative sau inflamaţia epiteliului renal, a bazinetului, vezicii urinare sau a uretrei. Animalele bolnave sunt triste, prezintă o atitudine de lumbago, tenesme, oligurie, strangurie sau anurie datorită angiospasmului renal, hematurie (sânge în urină) de obicei terminală, uneori piurie (puroi în urină) şi eliminarea de nisip. Diagnosticul urolitiazei se pune pe baza semnelor generale, pe baza palpaţiei externe, pe datele examenului radiologic, pe examenul sedimentului urinar şi pe descoperirea nisipului sau a calculilor urinari. Tratamentul se face strict sub supravegherea medicului veterinar.

Enterită virală
Această boală afectează tractul digestiv şi în special intestinul subţire. Ea se întâlneşte la pisicile tinere şi se transmite prin urină, saliva, materii fecale sau se poate lua de la animalele bolnave. Lipsa poftei de mâncare, diareea, vomă şi temperatură ridicată sunt semnele apariţiei acestei maladii. Tratamentul consta în adminstrarea de antibiotice, antispastice şi antidiareice, sub îndrumarea medicului veterinar. Pentru a preveni apariţia acestei boli este recomandată vaccinarea anuală a animalului.

Anemia infecţioasa acută
Anemia se manifesta prin lipsa poftei de mâncare, puls slab şi neregulat, anemie, mucoasele au aspect icteric, animalul prezintă instabilitate şi acuitate vizuală şi auditiva redusă. Virusul se transmite prin insecte, purici, muşcături de animale bolnave sau transplacentar. Preparatele pe bază de fier pot fi administrate numai la animalele adulte.

Tuberculoza
Tuberculoza se manifesta prin scăderea poftei de mâncare, slăbire accentuată, diaree, deranjamente cutanate şi respiratorii. Pe gât, cap şi torace pot apărea şi formaţiuni nodulare. Sunt observate şi anumite complicaţii oculare. Bacilul koch se poate lua de la alt animal bolnav, chiar şi de la stăpânul animalului, dacă acesta este contaminat, ori din laptele sau carnea provenită de la animale bolnave de tuberculoza. Vaccinarea pisicii este necesară atât pentru protejarea animalului, cât şi a omului care vine în contact permanent cu el şi aceasta se va face de către medicul veterinar.

Infecţia cu bacterii
Rănile la pisici sunt provocate cu ajutorul dinţilor şi ghearelor. Cele mai întâlnite bacterii în astfel de răni sunt Pasteurella multocida şi cele din genul Streptococcus. Tratamentul infecţiilor cu antibiotice, administrate în primele 24 de ore duce la stoparea infecţiei şi formarea abccesului care apoi poate fi drenat printr-o mică incizie. Abccesul se va vindeca în 2-5 zile dacă sfatul medicului va fi respectat întocmai.

Toxoplasmoza
Toxoplasmoza se datorează în general ingestiei de carne contaminată. Toxoplasmoza apare ca o răceală banală. În anumite cazuri toxoplasma gondii poate forma chisturi pe anumite organe care pot rămâne în stare lentă, fără a afecta organismul. Pentru prevenirea acestei maladii este necesară curăţirea zilnică a locului unde stă pisica, evitarea administrării de carne crudă sau a produselor lactate nepasteurizate. Tratamentul se face numai sub îndrumarea medicului specialist.

Giardia sau diarea călătorilor
Giardia este un parazit intestinal. Acesta nu afectează des pisicile din casă. Cele mai dese cazuri de infecţie cu giardia apar în locurille în care apa de consum nu este bine filtrată. Parazitul se instalează pe peretele intestinal provocând diaree animalului. Prezenta chisturilor şi diareei este un semn evident că animalul a contactat giardia. Giardia apare destul de rar în cazul pisicilor, prezenta chisturilor şi a diareei în acelaşi timp este un semn evident că aceasta exista. Prezenta giardiei se confirma prin analizele de laborator ale fecalelor. Tratamentul constă în administrarea medicamentelor antideparazitare pe o perioadă de 5-7 zile, pe cale orală. Transmiterea acestui parazit de la animal la om este posibilă şi poartă denumirea generică de zoonoză. E a poate fi prevenită prin respectarea strictă a regulilor de igienă, precum şi prin deparazitarea şi vaccinarea periodică a animalului.

Rabia sau turbarea
Se pare că aceasta este singura boală de natură virală care se poate transmite de la pisică la om. Este produsă de un virus filtrabil care are afinitate şi se multiplică numai la nivelul sistemului nervos. Pisica se contaminează în urma muşcăturii animalelor bolnave sau prin consumul unor animale purtătoare de virus. Perioada de incubaţie variază între 2-4 săptămâni şi uneori chiar mai mult. În urma infectării pisica poate prezenta o agresivitate pronunţata chiar şi pentru propriul stăpân, miaună strident şi permanent, urmează apoi convulsii, rostogoliri, căderi, iar după câteva zile paralizează şi moare. Pentru prevenirea cestei boli se va face vaccinarea antirabica la 3 luni. Orice persoană muşcata de o pisică este bine să se adreseze medicului veterinar.

Mai multe din această categorie:

Lasă un comentariu