Originar de pe continentul african şi făcând parte din genul Agapornis, papagalul cu faţa roşie este foarte îndrăgit de iubitorii de animale de companie datorită coloritului spectaculos, isteţimii şi afectivităţii pe care o manifestă faţă de partenera sa.
Papagalul amorez cu faţa roşie (Agapornis pullarius) face parte dintr-o grupă de nouă specii. Denumirea de Agapornis provine din limba greacă şi înseamnă "pasărea dragostei", aceasta fiind considerată cea mai fidelă pasăre.
Opt dintre cele nouă specii provin din Africa: Agapornis roseicollis (amorezul cu faţa de culoarea piersicii), Agapornis personata (amorezul mascat), Agapornis fischeri (amorezul Fischer), Agapornis lilianae (amorezul Nyasa), Agapornis nigrigenis (amorezul cu faţa neagră), Agapornis swinderniana (amorezul cu guler negru), Agapornis taranta (amorezul abisianian), Agapornis pullarius (amorezul cu faţa roşie) şi Agapornis canus, care provine din Madagascar.
Papagalul agapornis, papagalul iubirii, a fost o specie necunoscută în afara teritoriului african, până când europenii au scris în cărţile şi în jurnalele lor despre aceste păsări viu colorate, pe care le-au văzut în Africa. Primii papagali agapornis au fost descrişi la începutul anilor 1600 ca având faţa roşie şi au fost aduşi în Europa începând cu secolul al XIX-lea, potrivit www.animalutul.ro.
Aceste păsări au corpul mic şi îndesat, coada scurtă, ciocul roşu şi ochii maro. Ajung la o lungime de 13-17 cm şi ating o greutate de 10-60 grame.
Agapornis pullarius are un penaj special: corpul verde, pieptul galben, capul roşu şi picioarele gri. Femelele au un colorit mai pal decât masculii.
Deşi este redus ca mărime, are inteligenţa şi abilitatea unei păsări de dimensiuni mari. Astfel, ne poate surprinde cu abilitatea lui de a scăpa din colivie. Uneori, poate deveni şeful în casă.
Pentru a avea cele mai bune condiţii, dar şi pentru ca stăpânii să se poată bucura de compania acestor papagali, este preferabilă achiziţionarea unei perechi. Cei doi devin după un timp de nedespărţit. Sunt numiţi papagali inseparabili pentru că, atunci când îşi găsesc perechea, cei doi nu se mai despart niciodată.
O caracteristică ciudată a acestor păsări este că se pot atârna de crengile copacilor cu capul în jos, asemenea liliecilor. În această poziţie, obişnuiesc să se ciugulească reciproc.
Sunt activi, aparent într-o continuă mişcare şi agitaţie, nu se tem de apropierea oamenilor sau de gesturile acestora. Stăpânii trebuie să le asigure atenţia necesară pentru ca aceştia să devină foarte afectuoşi.
Papagalului Agapornis îi place să se ghemuiască şi să se alinte. Iubeşte să se vadă în oglindă când zboară. Iar, dacă sunt doi papagali agapornis, vor face cu rândul. Obiecte foarte preţuite de această specie de papagal sunt jucăriile pe care le poate transporta. O maşinuţă de jucărie îl va face foarte fericit.
Aceste păsări se hrănesc cu seminţe şi fructe, în principal. Hrana lor trebuie să fie bogată în proteine şi au nevoie de mult spaţiu în colivie, aşa încât să poată da din aripi fără să se lovească, dar să încapă şi trei vase (unul cu apă curată, unul cu seminţe şi unul cu mâncare proaspătă). În fiecare zi, trebuie să li se asigure apă proaspătă. Frunzele verzi de spanac proaspăt tăiate constituie o hrană importantă pentru papagalul Agapornis, mai ales că sunt uşor de găsit. Ovăzul este folosit ca supliment, fiind administrat umed în timpul perioadei de împerechere.
Majoritatea afecţiunilor la papagalul Agapornis sunt rănile din lupte, dar şi alte infecţii, paraziţi interni, păduchi, probleme respiratorii, diaree. Un papagal bolnav necesită o vizită la medicul veterinar. Pot să trăiască 17-20 de ani în medie, deci a achiziţiona unul înseamnă un angajament pe termen lung.
