În 1952, un motan alb-cu-gri a păşit pentru prima dată în sălile Şcolii Elysian Heights din Los Angeles. Copiii i-au dat numele „Room 8”, după clasa în care obişnuia să intre printr-o fereastră deschisă. Curând, felina a devenit parte din peisajul şcolii — un companion liniştit, dar cu o prezenţă calda şi prietenoasă, la care elevii ţineau ca la un coleg.
Povestea lui Room 8 avea să capete notorietate datorită unui obicei neobişnuit: în fiecare vacanţă dispărea fără urmă, pentru ca, odată cu prima zi de şcoală, să reapară la poarta clădirii, ca un elev exemplar întors din concediu. „Era ca rândunelele de la Capistrano”, avea să spună, în 1968, directoarea Beverly Mason. „În ziua în care suna primul clopoţel, venea în fugă dinspre dealuri.” Fenomenul era atât de spectaculos, încât presa locală se prezenta la faţa locului încă de la răsărit, doar pentru a surprinde întoarcerea neaşteptat de punctuală a motanului.
De-a lungul celor 16 ani petrecuţi la Elysian Heights, Room 8 a devenit un adevărat simbol. A apărut în nenumărate fotografii, inclusiv pe tricourile şcolii, şi a inspirat un mural, o sculptură, versuri gravate în trotuarul din faţa instituţiei, un documentar TV („Big Cats, Little Cats”) şi chiar o carte ilustrată pentru copii — „Room 8”, publicată în 1966 de directoarea Beverly Mason şi profesoara Virginia Finley. Toate încasările provenite din carte şi tricouri au fost donate bibliotecii şcolii, iar în numele motanului a fost creat un fond special la Los Angeles Orthopaedic Hospital.
Popularitatea felinei a depăşit cu mult campusul şcolii. După ce povestea lui a fost prezentată în My Weekly Reader, Room 8 a primit aproximativ 10.000 de scrisori de la copii din toată ţara.
În 1968, elevii i-au adus un ultim omagiu, într-o ceremonie emoţionantă, înainte ca motanul să fie înmormântat la Los Angeles Pet Memorial Park din Calabasas. Ani mai târziu, foştii elevi continuă să-i viziteze locul de veci, lăsând flori şi amintiri despre cel care a fost, pentru mai multe generaţii, sufletul neoficial al şcolii.
