Excesul de greutate a devenit o problemă majoră de sănătate la nivel global, fiind asociat cu boli cardiovasculare, diabet şi diverse forme de cancer. În Statele Unite, Europa şi Australia, rata obezităţii a crescut constant în ultimele decenii. În Australia, de exemplu, proporţia persoanelor obeze a urcat de la 24,6% în 2007–2008 la 31,7% în 2022. Totuşi, distribuţia nu este uniformă: unele regiuni au rate de obezitate sub 15%, în timp ce altele depăşesc 40%. Aceste diferenţe ridică întrebarea dacă factorii personali sau caracteristicile mediului local sunt principalii responsabili pentru variaţiile atât de mari.
Înţelegerea influenţei dintre comportamentele individuale şi mediul înconjurător este importantă pentru politicile publice. Dacă greutatea este determinată mai ales de factori personali, măsurile ar trebui să vizeze schimbarea stilului de viaţă. Dacă mediul are un impact important, autorităţile ar trebui să ia în considerare accesul la alimente sănătoase, spaţiile de mers pe jos sau nivelul de dezvoltare al zonelor.
Un studiu amplu, bazat pe date colectate anual din 2001, a analizat legătura dintre relocare şi evoluţia greutăţii. Pentru că IMC-ul a fost măsurat pentru prima dată în 2006, iar pandemia a modificat tiparele de greutate începând cu 2020, cercetarea s-a concentrat pe perioada 2006–2019. Au fost analizate aproape o sută de mii de observaţii de la peste cincisprezece mii de adulţi, fiind excluse persoanele cu valori extreme ale IMC, femeile însărcinate şi cazurile cu date incomplete. Participanţii care şi-au schimbat o singură dată zona de domiciliu au fost consideraţi mutanţi, iar restul au fost incluşi în grupul de control.
Metoda de analiză a urmărit evoluţia IMC-ului cu câţiva ani înainte şi după mutare, pentru a determina cât din schimbare se datorează mediului din noua regiune. Modelul a ţinut cont de tendinţele individuale preexistente şi a inclus comparaţii între zone diferite în funcţie de gradul de dezavantaj socioeconomic, densitate sau acces la alimente.
Rezultatele au arătat că persoanele care se mută tind să îşi modifice treptat greutatea în direcţia mediei zonei în care se stabilesc. Convergenţa a fost de aproximativ 15,5%, ceea ce sugerează că mediul explică aproximativ o şesime din diferenţele regionale. Efectele au fost mai pronunţate la femei decât la bărbaţi, semn că acestea sunt mai sensibile la influenţele locale. Eliminarea valorilor extreme a redus uşor impactul, în timp ce excluderea adulţilor foarte tineri şi foarte în vârstă l-a amplificat. Efectele mediului sunt mai vizibile în primii ani după relocare.
Testele suplimentare au confirmat consistenţa rezultatelor, indiferent dacă au fost făcute ajustări ale covariatelor sau dacă IMC-ul a fost calculat diferit. Efectul nu a fost semnificativ în cazul mutărilor pe distanţe scurte, sub 100 km. Contribuţia mediului a variat în funcţie de zonele comparate: peste 20% din diferenţele dintre regiunile cu IMC ridicat şi aproape 30% din diferenţele legate de accesul la magazine cu fructe şi legume. Mediul a influenţat în mod clar cheltuielile alimentare şi consumul de mâncare preparată, însă nu a avut un efect semnificativ asupra nivelului de activitate fizică.
Concluziile arată că locul în care trăim contează în mod real pentru greutatea noastră, dar factorii personali continuă să aibă un rol mai important. Totuşi, impactul mediului nu poate fi ignorat. Îmbunătăţirea accesului la alimente sănătoase şi dezvoltarea unor spaţii publice care să încurajeze un stil de viaţă activ ar putea spori eficienţa strategiilor individuale de control al greutăţii.
Studiul este solid prin designul care urmăreşte evoluţia pe termen lung înainte şi după mutare, dar particularităţile geografice ale Australiei, cu zone vaste şi puţin populate, pot limita aplicarea rezultatelor în alte ţări. În plus, unele regiuni izolate au oferit prea puţine date pentru estimări precise. (sursa stiripesurse.ro)
Foto: Arhivă EVZ
