În urmă cu aproape două săptămâni, exact la debutul campaniei electorale, am primit o invitaţie din partea Asociaţiei Femeilor Întreprinzătoare din România (AFIR) - Galaţi la o masă rotundă la care urma să ia parte candidaţii la Primăria Galaţi. Prevăzută pentru data de 22 mai, masa rotundă se dorea o dezbatere pe tema “Dezvoltarea metropolitană a municipiului Galaţi, pe axa Galaţi-Brăila”. Interesant, mi-am zis, confirmând instantaneu prezenţa la eveniment. Aveam un „feeling” că această campanie electorală va fi una ternă la suprafaţă dar cu mult forfot în subteran, departe de ochii presei şi ai electoratului, aşa că am fremătat la gândul că îi voi putea vedea faţă în faţă pe cei care pe 10 iunie vor aştepta cu înfrigurare rezultatul votului nostru, al tuturor. A venit şi ziua cu dezbaterea. Ziua X mi-a adus, însă, acea dezamăgire pe care, sincer, am prevăzut-o, dar am sperat până în ultima clipă că greşesc.
Nu aveaţi de ce vă teme, domnilor!
Din capul locului trebuie să spun că organizarea evenimentului a fost ireproşabilă. AFIR, alături de Cartel Alfa şi Sindicatul Liber al Navaliştilor, a invitat toţi candidaţii la Primăria Galaţi şi a impus un regulament de desfăşurare care nu ar fi permis ca vreun candidat să monopolizeze discuţia sau altul să fie marginalizat. Fiecare vorbitor avea dreptul la o singură intervenţie, cu un timp alocat de maxim 5 minute, în care să răspundă punctual la întrebarea „Cum se regăseşte în platforma dumneavoastră politică subiectul «Dezvoltarea metropolitană a municipiului Galaţi, pe axa Galaţi-Brăila»”. Publicul avea doar rolul de observator, neputând avea intervenţii în sală. Doar reprezentanţii mass media puteau pune întrebări, maxim două întrebări de fiecare, pentru clarificări, iar candidaţii aveau la dispoziţie câte un minut de răspuns pentru fiecare întrebare. Simplu, elegant... Din păcate, dintre cei 12 candidaţi la Primăria Galaţi au confirmat doar nouă şi au avut curaj să vină doar şase. Doar jumătate dintre cei ce vor să fie primar de Galaţi au onorat o invitaţie la dezbatere din partea Asociaţiei Femeilor Întreprinzătoare din România, în plină campanie electorală!
6 din 12
Cum era şi normal, am încercat să aflu de la organizatori care poate fi explicaţia absenteismului înregistrat în rândul candidaţilor la fotoliul de prim gospodar al municipiului reşedinţă de judeţ. Mai întâi m-am uitat în sală, unde se aflau Constantin Telegan (FC), Dorian Laurenţiu Munteanu (PRM), Eugen Gheorghe Stamate (PER), Marius Gerard Necula (APP), Nicuşor Ciumacenco (independent) şi Lăcrămioara Stavire (PV). Pe unii dintre aceştia, sincer vă spun, nu-i ştiam decât după nume. Am consultat apoi mapa evenimentului, unde am văzut că se obţinuse confirmare de la 9 dintre cei 12 candidaţi. Confirmaseră totuşi Constantin Ene (PP-DD), Cristian Mîrza (PAS) şi Marius Stan (USL). Au chiulit, însă. De ce? Am aflat de la unul dintre organizatori că Marius Stan (sau staff-ul său de campanie) s-a temut că i se vor pune întrebări care să-l pună în dificultate, aşa că a preferat să se dea ocupat. Probabil că asta a fost şi temerea celorlalţi. Dar cine suntem noi să-i criticăm pe dânşii pentru lipsă de curaj, lipsă de interes pentru dezbatere şi indolenţă? Fiecare face cum îl taie capul sau cum i se dictează de la partid. Probabil e neinteresant să vezi ce vor femeile de afaceri, e neinspirat să vii în faţa presei dornice de răspunsuri şi e chiar neproductiv să-ţi pierzi vremea participând la o dezbatere cu cei care îţi sunt contracandidaţi, când poţi foarte bine să mergi în preajma bodegilor de cartier şi să promiţi marea cu sarea celor care se bat de muscă şi n-au nici de pe cea bea apă, dar au mintea deschisă la orice sugestie şi buzunarul aşijderea. Campanie de secol XXI!
Ca să fiu totuşi cât se poate de corectă, ar trebui să dau şi numele celor care nici măcar nu s-au deranjat să confirme prezenţa la un asemenea eveniment: Marian Popa (PNÞCD), Osanu Arghire (PP-LC) şi Daniela Teodora Amariţei (Partidul ProDemo). Cum ziceam, nu aveau de ce să se teamă să participe la dezbatere, lucru pe care îl pot confirma cei şase care au avut curaj să se prezinte.
Să nu uit să precizez ceva: de la cei şase care nu s-au prezentat nu aştept nici măcar un semn, nicio vorbuliţă, cu atât mai puţin un drept la replică în care să mi se spună cât de ocupaţi au fost, că ar fi vrut, dar... bla, bla, bla... Chiar nu are rost, credeţi-mă...
Ce ne mai place să ne auzim vorbind!
Dacă vi se pare că am scris prea mult despre lipsa de interes a candidaţilor pentru o dezbatere pe o temă de maxim interes pentru Galaţi, să ştiţi că la fel de mult aş putea să scriu despre dezamăgirea produsă de prestaţia celor şase care şi-au făcut loc în agendă pentru acest eveniment. Nu am aflat nimic nou despre ce s-ar putea face în cartierul „Dimitrie Cantemir”. Toţi s-au lamentat că statutul zonei este neclar, că sunt orgolii politice, că Galaţiul şi Brăila nu-şi cunosc interesul, că cei aflaţi la putere au avut propriile interese de-a lungul timpului etc. Unii şi-au făcut campanie electorală cu prostioare, alţii nici măcar nu au atins subiectul aflat în discuţie... Ce mai... Un eşec. Un eşec despre care pot spune răspicat că se datorează doar cadidaţilor. Au vorbit vorbe şi atât. Mie, drept să vă spun, mi s-a făcut lehamite încă de la început.
Când a luat cuvântul Ciumacenco (îi voi numi pe toţi doar cu numele de familie de acum încolo; dacă vreţi să le ştiţi numele de botez, le găsiţi mai sus) am ascultat relaxată discursul de 5 minute, pentru că aveam cunoştinţă de ceea ce va spune, dat fiind faptul că, în calitate de viceprimar, a vorbit nu o dată despre cartierul „Dimitrie Cantemir”. Nu aveam ce să-l întreb în mod deosebit.
A urmat Necula şi chiar eram curioasă să văd ce spune, dar, când am văzut că începe prin a se lăuda că el, pe vremea când era prefect (era la PSD atunci), împreună cu Dan Nica (preşedintele PSD Galaţi) a pus bazele acestui cartier, mi-am adus aminte de nişte vremuri de demult şi m-am enervat instantaneu. Nici pe el nu l-am întrebat nimic, pentru că nu era cazul să fac discriminare.
Munteanu, pe care nu l-am cunoscut până ieri, a zis din start că Galaţiul trebuie să se dezvolte fără Brăila şi a dat nişte soluţii pentru fiecare punct cardinal al oraşului. Mi-am amintit de comunism şi iar am tăcut mâlc.
Stavire, altminteri o doamnă simpatică şi care impune respect, s-a întrebat retoric de ce proiectul Galaţi-Brăila, care e de prin 1960, nu a putut fi realizat de nimeni. Sub alte forme, cam toţi au întrebat acelaşi lucru şi au răspuns singuri: orgolii, interese...
Stamate a fost scurt şi la obiect: a anunţat în doar 3 minute un eveniment care va avea loc peste câteva zile, când zeci de localităţi din Galaţi, Brăila şi Tulcea vor semna un document care mai târziu va duce la unire şi mari realizări. Aveam să aflu mai târziu că Necula are a se lăuda cu această idee, dar că e moartă din faşă. Dacă am dreptate, se va vedea. Dacă greşesc, promit să scriu un amplu material în momentul în care voi vedea un document semnat de zeci de primari - din 3 judeţe şi de la 7 partide -, document care va încununa înfiinţarea unei zone de dezvoltare, zonă cu toate documentele în regulă şi înfiinţată perfect legal. Documentul care se va încropi vineri va fi doar o fiţuică, fără valoare la acest moment, dar care poate duce la ceva nemaipomenit. Dar nu va duce.
Telegan a spus răspicat că acel cartier dintre Galaţi şi Brăila este un fiasco încă de la început, că Galaţiul e doar administrator şi Brăila este proprietarul. „Nu este proprietatea mea, deci nu mă interesează!”, a spus Telegan, care a ţinut să puncteze că, „dacă Mittal tot ne ameninţă că pleacă, să plece, că noi vom construi în locul lui”. Din păcate, Galaţiul e proprietar, nu administrator, în „Cantemir” (lucru pe care i l-a corectat Ciumacenco) iar pe terenul Combinatului nu va construi Primăria, cel puţin nu prea curând.
Una peste alta, eu, votantul gălăţean, sunt într-o mare ceaţă. Cum e posibil să ai 12 candidaţi şi să nu ai de unde alege în cunoştinţă de cauză?
