În fiecare an, când Biserica Ortodoxă prăznuieşte „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului“, istorica biserică „Vovidenia“, din centrul Galaţiului, îşi sărbătoreşte hramul.
Biserica „Vovidenia“ ocupă un loc aparte în istoria oraşului Galaţi, întrucât aici deputaţii unionişti de la 1859, împreună cu viitorul domnitor Al. I. Cuza (pe atunci pârcălab de Galaţi) şi Costache Negri, au depus jurământ că vor fi credincioşi cererilor celor care i-au ales pentru a înfăptui Unirea.
Peste timp, la 155 de ani de la momentele încărcate de semnificaţii istorice deosebite pentru neamul românesc, Slujba Sfintei Liturghii a fost săvârşită de Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, alături de un sobor de preoţi şi diaconi, în prezenţa a numeroşi credincioşi din urbea gălăţeană, profesori şi oameni de cultură. La slujbă au fost prezenţi şi o parte din elevii Liceului de Artă „Dimitrie Cuclin“, ai Şcolii Gimnaziale Nr. 25 şi ai Grădiniţei „Elena Doamna“ din Galaţi. Aceştia au prezentat un scurt moment artistic alcătuit din recitarea de poezii şi interpretarea unor cântece religioase închinate Maicii Domnului. În încheiere, Chiriarhul Dunării de Jos a săvârşit o slujbă de pomenire pentru ctitori şi pentru toţi ostenitorii, trecuţi la Domnul.
Un lăcaş istoric incendiat, bombardat şi „cutremurat” ...până la ruină
Ctitorită de banul Ion Cârja, Biserica „Vovidenia” din Galaţi a fost sfinţită în anul 1790 de către protopopul G. Avram. Arsă de turci în timpul revoluţiei lui Tudor Vladimirescu din anul 1821, biserica a fost reparată şi resfinţită în anul 1823, de către Episcopul Gherasim Clipa al Romanului. Până în anul 1863, biserica „Vovidenia“ a servit drept catedrală a oraşului Galaţi. În acel an, domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi doamna Elena Cuza au participat la slujba de Paşti la biserica „Vovidenia“.
Alexandru Ioan Cuza a venit pentru ultima data la Galaţi în mai 1865, la înmormântarea mamei sale, Sultana Cuza, care a fost înhumată în curtea bisericii Vovidenia. În anul 1873, la înmormântarea domnitorului, osemintele Sultanei Cuza au fost duse la Ruginoasa şi aşezate în cavoul familiei.
Biserica este construită în plan triconic, cu elemente arhitecturale şi decorative specifice arhitecturii religioase moldoveneşti. Pronaosul este acoperit cu o boltă în leagăn, iar naosul este acoperit de turla Pantocratorului, care se micşorează treptat prin arce dublou. La exterior, biserica este încinsă cu un brâu median format din două şiruri de cărămizi aşezate pe colţ. Cornişa este decorată cu ocniţe. Fundaţia este din bolovani de râu şi beton, zidăria de cărămidă, şarpantă din lemn şi învelitoare din tablă.
Nu atât de mult „lovit” de străinii care au trecut vijelios prin urbe, lăcaşul de cult a suferit degradări majore mai ales din cauza nenumăratelor seisme produse în zonă, în decursul anilor. În perioada 1951-1952 biserica a fost refăcută deoarece în 1944, ca urmare a bombardamentelor, peretele din partea nordică a fost distrus. Între 1957-1964 s-a pictat interiorul în tempera, în stil neoclasic, iar în 1967 s-au pictat şi pereţii interiori ai pridvorului. Biserica a mai fost consolidată cu stâlpi şi centuri din beton, ca urmare a degradărilor provocate de cutremurul din anul 1977, iar în 1986 a fost refăcută turla. La cutremurul din 1990, turlele de pe naos şi altar s-au prăbuşit, iar turla clopotniţei a fost grav avariată. S-a început reconstruirea lor şi consolidarea bisericii cu stâlpi şi centuri din beton, lucrările fiind terminate în 1994.
