Istoria si beneficiile jocurilor de cărți
Cărţile de joc fac parte din categoria obiectelor ale căror origini sunt încă necunoscute, se pare că istoria lor începe undeva în Tibet, India sau China, regiune cunoscută ca patria de origine şi a altor jocuri clasice, cum ar fi şahul, dominoul sau Go-ul. De altfel, scrieri literare chinezeşti datate cu o mie de ani înainte de Christos povestesc despre un joc în care cărţile erau de hârtie şi lemn cu însemne formate din puncte, combinaţii a două zaruri, mai precis 21 de combinaţii, joc cunoscut astăzi sub denumirea de domino.
http://eghiduri.ro/wp-content/uploads/2013/02/360046773_f06607e09c_o-300x199.jpg
Sir William Henry Wilkinson (1858-1930), specialist în istoria şi cultura chineză, crede că primele cărţi de joc ar fi fost, de fapt, bani de hârtie, care erau în acelaşi timp şi instrumente de joc, şi miza în sine a jocului.
Cărţile de joc dintr-un set sunt egale ca dimensiuni şi grosime şi au două părţi: faţa, unde este indicată culoarea şi valoarea cărţii şi spatele, care este identic la toate cărţile setului, astfel încât jucătorul nu poate şti ce cărţi are în faţă dacă le vede doar spatele. Unele jocuri au reguli standard, dar regulile altor jocuri pot varia în funcție de regiune, cultură şi persoană.
Cărțile de joc în forma lor obişnuită astăzi își au originea în Franța, pe la jumătatea secolului al 15-lea. Cupa (inima roşie), caroul (romb), pica (inima neagră) şi trefla sunt o invenţie franceză, adaptate după setul nemţesc de cărţi de joc, ce conţinea inimi, clopoţei, frunze şi ghinde. În Ardeal se foloseşte şi acum varianta germană într-un joc numit “cruce“.
http://destepti.ro/wp-content/uploads/2011/10/Joc-de-carti-710x514.jpg
Este un joc bazat pe maximum patru jucători pe care ardelenii îl folosesc ori de câte ori au nevoie de o relaxare şi socializare, se practica de obicei duminica când lumea se odihnea după muncile câmpului din timpul săptămânii sau la un priveghi când jucătorii stăteau toată noapte pentru a păzi mortul. Jocurile de cărţi au şi o miză pentru ca partida să devină interesantă, stabilindu-se anumite sume de bani sau o valoare individual a unei cărţi sau a unui grup de cărţi fapt ce aduce uneori la nervozităţi şi animozităţi între jucători.
Odată cu apariţia calculatorului au apărut şi jocurile de cărţi numite Solitaire, care îşi au originile dintr-un joc real, unii susţinând că provin din cărţile de tarot, folosite la prezicerea viitorului. Oricum este un joc perfect pentru cei care se află mereu pe fugă, însă doresc să îşi răpească doar câteva momente pentru a se relaxa într-un mod inteligent, fiind un minunat exerciţiu pentru minte.
Cel mai cunoscut joc de cărţi, şi care este răspândit pe întreg globul pământesc este fără îndoială poker-ul. Originile jocului se pare că sunt din Franţa, de la un aşa numit joc Poque pe care coloniştii l-au dus cu ei în America de Nord, mai ales la începuturile formării oraşului New Orleans. Jocul s-a răspândit rapid în toată America şi acum în toată lumea. Poker-ul are mai multe variante pe lângă clasicul Stud, acum cel mai cunoscut şi folosit este Texas Holdem, care se joacă în toate cazinourile, reale sau online.
Tensiunea unei partide de poker este colosală şi direct proporţională cu miza. Turneele de poker cu înscrieri la o anumită valoare sunt cele mai căutate, jucătorul după ce a jucat în mediul online îşi poate testa emoţiile, mimica şi conversaţia în mediul real unde este aşezat lângă alţi nouă concurenţi. Primele două cărţi care le primeşti îţi generează anumite reflexe, pornite de la valoarea lor şi de la miza aflată pe masa de joc. Adrenalina creşte cu fiecare carte etalată pe masă iar maximum atinge atunci când vezi ultima carte expusă şi care poate să-ţi aducă combinaţia perfectă. De aici începe perioada de stres, te întrebi oare ce cărţi poate avea adversarul, îţi faci calcule şi combinaţii şi aștepți să ceară. Toate aceste frământări trebuie să fie interne, pe faţa ta nu ai voie să trădezi nici o emoţie, orice reacţie greşită îl poate ajuta pe adversar să-ţi citească cărţile. Iată vine şi miza adversarului, modestă, sub posibilităţile pe care le ai tu, ştii asta şi râzi în tine, dar pe faţă arăţi doar un gest de îngrijorare, asta ca să-l faci încrezător în sine. Nu ştie ce va urma, cu o mână tremurândă pui fisele cerute pe masă dar nu uiţi să mai adaugi ceva în plus, că doar ai doi aşi în mână şi tu eşti al treilea, sau aşa te consideri şi răsfeţi. L-ai prins, a muşcat momeala şi nu se poate concentra, cere totul şi tu accepţi. Satisfacţia pe care o ai când arunci cărţile jos şi cei doi aşi ai tăi sunt imbatabili este unică, dezamăgirea adversarului parcă te face mai încrezător şi mai mândru, nu-i nimic vei pierde şi tu la rândul tău şi vei încerca şi tu aceeaşi senzaţie.
Acesta e poker-ul, un plus de adrenalină, nervozitate, mândrie şi umilinţă, dar toate acestea la un loc merită pentru a te scoate din cotidianul unui robot de genul acasa-servici-acasa.
