Artist plastic, profesor, Luminiţa Radu a absolvit Liceul de Artă "Dimitrie Cuclin" Galaţi în anul 1997. Apoi, a urmat Facultatea de Arte Plastice, Decorative şi Design Iaşi, secţia Grafică (clasa profesorilor Truică Ioan şi Simionescu Atena). Din 2009 este membră a UAP România, Filiala Bacău. Multă muncă, numeroase expoziţii personale dar şi de grup. Artista de origine gălăţeană a primit în 2010 două distincţii: Premiul pentru pictură - Atelier 35, UAP Iaşi şi Premiul Muzeului Naţional de Artă al Moldovei, ediţia XX - Bacău-Chişinău. Şi povestea continuă, cu case, scrisori, profesori pe care nu i-a uitat, chiar dacă acum locuieşte în Bacău. Muzeul de Artă Vizuală Galaţi adăposteşte expoziţia de grafică a Luminiţei Radu, „188 Aproape de casă”.
Reporter: Ce înseamnă călătoria pentru Luminiţa Radu?
Luminiţa Radu: Călătoria în sine presupune o experienţă nouă şi, cred, că pentru fiecare individ înseamnă cam acelaşi lucru. Însă călătoria la 188 de kilometri ”Aproape de casă” este unică. Venirea la Galaţi, locul meu natal, cu acest proiect expoziţional - este un vis împlinit. E o confirmare a faptului că parcurg un drum bun şi fiecare pas făcut este un câştig.
R: Care a fost cel mai bun sfat pe care l-aţi primit de la părinţii dumneavoastră?
L.R.: Cel mai bun sfat al părinţilor... pe lânga cele uzuale, adică: să fiu cuminte, să mănânc şi să dorm... a mai fost să muncesc. Drept urmare, ca un copil ascultător, muncesc pentru a-mi susţine visele.
R: Care este tema obsedantă ce se regăseşte în lucrările dvs.?
L.R.: O imagine dominantă în lucrările mele este casa. Casa stilizată, ilustrată printr-un pătrat ce are aşezat pe latura superioară un triunghi. Casa aceasta ascunde ferestre, alte case, cifre, litere, culori, alte forme. Nu pot spune despre căsuţele mele că sunt imagini obsedante pentru că sunt preocupată şi de alte forme, însă în expoziţia de la Muzeul de Artă Vizuală, imaginea centrală este casa.
R: Ce vă scoate din sărite?
L.R.: Sunt multe lucruri care mă fac să-mi pierd zâmbetul, însă nimic nu merită menţionat. Cred cu tărie că păstrându-ţi calmul vezi lucrurile mult mai clar, iar soluţiile nu întârzie să apară.
R: "Aproape de casă" este un proiect plin de sensibilitate, pe care îl veţi continua pe parcursul întregului an. Care a fost sămânţa ce a dus la germinarea acestui proiect?
L.R.: "Aproape de casă" este un proiect încă în desfăşurare. Primul pas l-am făcut la 128 de kilometri, adică la Iaşi la Galeria de Artă ”N. Tonitza”, apoi la 256 de kilometri la Centrul Expoziţional ”Constantin Brâncuşi”, Chişinău, Republica Moldova. Al treilea pas este cel de acasă, la Galaţi, la doar 188 de kilometri, iar ultimul va fi în septembrie la Centrul Arcuş din Covasna. Acest proiect l-am copt la foc mic încă de anul trecut din septembrie. Redescoperirea unor scrisori primite în studenţie de la un prieten drag şi nostalgia recitirii acelor pagini au făcut ca acest proiect să se contureze. Lucrările, realizate în tehnici de gravură sunt plicuri, cărţi poştale, scrisori pe care le expediez familiei, prietenilor, profesorului meu şi au menirea de a provoca consumatorul de artă revenirea la acest obicei aproape uitat. Nu poţi înlocui cu un sms sau un e-mail plăcerea de-a aşterne pe o foaie de hârtie rânduri pline de căldură.
R: Cât de des aveţi nostalgii?
L.R.: Eu sunt o nostalgică şi o visătoare, pentru că altfel ”Aproape de casă” şi alte proiecte artistice n-ar exista. Mă inspir din experienţele mele, din viaţa mea, din trecutul meu!
R: Aţi început să folosiţi în lucrările dvs. materiale neconvenţionale. Care sunt acestea?
L.R.: Nu cred că uzez de materiale neconvenţionale. Decupajele din bilete de călătorie, timbre, cărţi poştale, hârtie manuală, plicuri, scrisori, caiete vechi sunt prezente pentru că fără ele lucrările nu ar fi complete. Prezenţa lor este firească şi vine să completeze ceea ce eu nu aş putea surprinde altfel, cu aceeaşi prospeţime şi spontaneitate.
R:Ce vă doriţi să realizaţi în viitorul apropiat?
L.R.: Este o întrebare foarte grea! Pentru că nu ştiu din ce perspectivă să răspund la această întrebare. Voi răspunde din punct de vedere profesional, pentru că în ceea ce priveşte aspectul personal lucrurile sunt mai complexe şi se referă la o perioadă nu tocmai apropiată. Îmi doresc să continui munca pentru proiectul ”Aproape de casă”, care merită să fie dezvoltat şi pentru care mai am multe resurse.
