Reporter: În data de 14 decembrie lansezi cartea "Plaja de la Vadu". Cum va decurge evenimentul ºi ce le-ai pregãtit cititorilor?
Andrei Velea: Am spus sã încerc ºi altfel. Sã nu mai fie o lansare în sensul obiºnuit al cuvântului, ci, mai degrabã, o întâlnire cu autorul ºi cartea. Aºa se face în Vest. Mai întâi e pusã cartea în vânzare, abia apoi este întâlnirea cu autorul. O parte dintre cei prezenþi vor fi citit cartea deja. Poate nu toatã, dar mãcar câteva povestiri. Vor avea curiozitãþi, întrebãri, nelãmuriri. Aºa nici invitaþii la eveniment nu vor vorbi în gol ºi nu se vor mai feri sã dezvãluie despre ce este vorba în carte. Altfel spus, cartea este deja în vânzare la librãria Humanitas, Galaþi. Vã invit sã o cumpãraþi, sã o citiþi ºi sã ne întâlnim sâmbãtã 14 decembrie, orele 16, sã discutãm despre ea. Invitaþii sunt: Petronela Buda, actriþã la Teatrul Dramatic Fani Tardini, precum ºi criticii Viorel ªtefãnescu ºi Adi Secarã. Pentru Petronela am scris un text din carte, o monodramã. Abia aºtept sã o vãd ºi interpretatã! Viorel ºi Adi m-au ajutat la corecturi, le-am cerut pãrerea despre textele din carte. Le mulþumesc frumos tuturor!
Rep.: Cu "Plaja de la Vadu" ai participat ºi la Târgul Internaþional de Carte Gaudeamus. Cum te-a primit publicul?
A.V.: Aº spune cã a fost bine. Dar asta s-o spunã cu voce tare cineva din public. Eu eram în faþã, transpirat leoarcã de emoþii. La Târg, lansãrile sunt „pe bandã rulantã”. Acolo sunt zece lansãri în acelaºi timp, lumea trece ºi vine, aleargã printre standuri, nu are timp de stat. Aºa cã am vrut sã fie scurt ºi la obiect! Aºa a ºi fost. Public am avut suficient pentru o lansare la Gaudeamus. Iar cartea a fost prezentatã cu talent de cãtre criticul Felix Nicolau, un simpatic ºi un inteligent, un cunoscãtor al tinerilor scriitori, precum ºi de cãtre Robert ªerban, editorul cãrþii, la care am revenit cu „Plaja de la Vadu” dupã „Lumea e o pisicã jigãritã”. Iar asta e cât toate laudele!
Rep.: Haide sã vorbim puþin despre volum. Care e povestea lui? Cum s-a nãscut?
A.V.: E o colecþie de proze scurte. Sunt paisprezece texte în carte. Am început sã scriu prozã exact în momentul debutului cu poezie, în toamna lui 2010. Am prezentat în cenacluri, am trimis la concursuri. Nu micã fost mi-a fost mirarea sã vãd cã sunt apreciate, premiate. La prima participare am câºtigat Marele Premiu la prozã la Festivalul „Eusebiu Camilar”. Preºedintele juriului a fost Petru Cimpoeºu, un prozator extrem de serios ºi de bine vãzut, cel care semneazã pe coperta a patra a cãrþii mele (alãturi de Felix Nicolau). Aºa cã am continuat sã scriu, sã citesc în cenacluri, sã trimit la concursuri, pânã când s-a adunat de o carte. Doi ani, mai precis. Apoi mi-a trebuit un an sã le cizelez!
Rep.: De ce tocmai plaja de la Vadu? Ce are special acea zonã?
A.V.: A gãsi un titlu pentru o carte de prozã scurtã nu e foarte uºor. Mai ales atunci când textele sunt destul de diferite ca abordare ºi tematicã. Am întrebat prietenii, aºa am stabilit titlul. Iar coperta a fost votatã pe Facebook. Democraþie!
Revenind la plaja de la Vadu, ea este ceva special: o „viitoarea Vama Veche”, dupã cum spune Adi Secarã. Înainte de anii 2000 nu prea era accesibilã turiºtilor, în zonã fiind baze militare (Corbu, Vadu, Gura Portiþei). Acolo au fãcut armata mulþi filologi. Mircea Cãrtãrescu, spre exemplu. Acum e singura plajã sãlbaticã de pe litoralul românesc. Se face orice pe plajã: petreceri, nudism, sex. Libertate! Cam multe maºini de teren se foiesc pe acolo în ultima vreme, dar tot e mai bine decât în staþiuni, unde e un adevãrat furnicar.
Rep.: Ce va gãsi cititorul printre paginile cãrþii?
A.V.: E „cudetoate”, ca sã parafrazez o reclamã. Mi-am permis libertatea de a aborda teme variate, subiecte ºi stiluri cât mai diferite. Existã, totuºi, elemente comune. Textele sunt grupate în patru secþiuni tematice. Iar exprimarea e mai tot timpul la persoana a doua, cititorul fiind, practic, personajul principal! Poate pãrea pestriþ, însã e important pentru mine, la prima apariþie cu prozã, sã înþeleg unde mã pricep mai bine. Mã tot rod degetele sã mã apuc de un roman, însã vreau „feedback” de la cititorii acestei cãrþi. Mã va ajuta sã mã descopãr, sã mã înþeleg ºi eu mai bine. Sunt discuþii pe scara blocului, cauciucuri sparte, vecini indiscreþi, teorii ale conspiraþiei, secrete neîmpãrtãºite, nevroze, peripeþii prin Republica Moldova sau prin Cipru, sex în patru ºi altele… Le veþi descoperi dumneavoastrã. Toate actuale, toate extrase din realitatea dimprejurul nostru, cea de azi. Unele dintre subiecte le ºtiu de la prieteni, altele de pe Facebook, altele sunt cazuri despre care a scris ºi presa pe larg.
Rep.: E posibil sã descoperim un altfel de Andrei Velea?
A.V.: Aº spune „da”... Aº spune „nu”... Dupã trei cãrþi de poezie, e clar ceva nou: prozã. Totuºi, ca ideaticã, existã o continuitate cu „Lumea e o pisicã jigãritã”. ªi acolo plecam de la realul cel mai brut cu putinþã ºi încercam sã descopãr valenþe metaforice chiar ºi în cele mai seci evenimente. E un demers destul de similar ºi aici, chiar dacã e prozã. Vor spune cititorii ºi criticii unde mã descurc mai bine. Una peste alta, diferenþa dintre poezie ºi prozã e, astãzi, una care þine doar de modul de organizare al discursului.
Rep.: Cum þi-ai descrie, în câteva cuvinte, cartea "Plaja de la Vadu"?
A.V.: Cea mai bunã carte de prozã pe care am scris-o pânã acum! Dar e o glumã, desigur: e prima. Acea cArtESENÞÃ pe care am publicat-o la Centrul Cultural Dunãrea de Jos, adicã „Orgoliul”, e una dintre prozele din aceastã carte. Mi-e greu sã o descriu… Sunt, încã, prea implicat în ea. Trebuie sã mã detaºez un pic. Aºa cã vã aºtept la întâlnirea cu „Plaja de la Vadu”. Poate cã o sã-mi spuneþi voi ce-aþi înþeles din ea sau cum aþi prinde-o în câteva cuvinte.
