Ziua înfrăţirii principiilor

După al 2-lea Război Mondial, cele mai importante ţări europene, Franţa şi Germania, devenind conştiente de faptul că pericolul războiului poate pândi oricând, au conceput ideea să se unească între ele printr-un Parteneriat de state Europene. Acest Parteneriat avea scopul să întărească şi să protejeze mediul economic şi social, ţărilor implicate. Pe fondul ameninţării izbucnirii unui al 3-lea Război Mondial, pe data de 9 Mai 1950 a fost făcut primul pas în direcţia creării Uniunii Europene de astăzi. În acea zi, datorită unor presiuni politice internaţionale, ministrul francez al Afacerilor Externe, Robert Shuman, a citit în faţa presei internaţionale o declaraţie care chema Franţa şi Germania, şi alte ţări europene, să-şi pună în comun producţiile de cărbune şi oţel, punând astfel piatra de temelie a unei federaţii europene. La 18 aprilie 1951, şase ţări (Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda) au semnat Tratatul de la Paris privind prima dintre comunităţile europene, unite economic şi politic.

La acea vreme, zăcămintele naturale constituiau baza puterii militare, de aceea ministrul francez a propus crearea unei instituţii multinaţionale care să gestioneze această industrie, elemente indispensabile pentru menţinerea păcii. Totul a pornit de la starea de neputinţă şi dezolare creată în urma războiului în care aceste ţări s-au distrus reciproc. Chiar dacă Europa, ca şi continent, exista de foarte mult timp, fără prezenţa unor reguli şi instituţii care să reglementeze relaţiile dintre statele ce deţineau elemente comune, puteau apărea dezastre sociale, confruntări ce puteau da naştere la adevărate tragedii. Valorile fundamentale de pace şi solidaritate constituite în mod democratic de ţările participante, trebuie însuşite de statele care doresc să adere la Uniunea Europeană, fiindcă ele garantează anumite drepturi şi libertăţi. Mediul social şi economic este dezvoltat prin aceste valori esenţiale, conturându-se astfel garanţia unei vieţi decente pentru toţi cetăţenii statelor membre. Pentru ca toate acestea să fie asimilate la nivel oficial dar şi informal, liderii Uniunii Europene, întruniţi în cadrul summitului de la Milano din 1985, au hotărât ca ziua de 9 Mai să fie considerată Ziua Europei, zi în care toate statele membre şi cetăţenii ei să-şi reamintească valorile fundamentale europene care stau la baza acestei construcţii economice, administrative, sociale.

În 2003, ziua de 9 Mai dobândeşte o încărcătură simbolică deosebită, în condiţiile în care Uniunea Europeană, întrunind 15 state membre, se pregăteşte pentru cea de-a cincea şi cea mai amplă extindere din istoria sa, devenind în 2004 o familie Europeană cu 24 de state membre. După doar trei ani, în 2007, încă două state, România şi Bulgaria, aderă la Uniune, întregind această mare familie europeană. Totodată, în acest an, Convenţia privind viitorul Europei va definitiva proiectul unui nou Tratat constituţional, ce va crea cadrul necesar unei funcţionări eficiente a Europei extinse. S-a creat astfel mediul necesar unei colaborări eficiente între statele Europei extinse. Guvernul României şi-a asumat implicarea în acest proiect amplu şi a admis sprijinul Delegaţiei Comisiei Europene alături de regulile impuse de aceasta privind schimbările ce trebuie făcute pe plan economic şi social, ca stat membru.

Valorile fundamentale de pace şi solidaritate constituite în mod democratic de ţările participante trebuie însuşite de statele care doresc să adere la Uniunea Europeană, fiindcă ele garantează anumite drepturi şi libertăţi. Mediul social şi economic este dezvoltat prin aceste valori esenţiale, conturându-se astfel garanţia unei vieţi decente pentru toţi cetăţenii statelor membre.

Printr-un efort asumat de Guvernul României, cu sprijinul Delegaţiei Comisiei Europene în România, Ziua Europei este, din 2003, o sărbătoare a întregii ţări, manifestările fiind organizate în Bucureşti şi în toate reşedinţele de judeţ, precum şi în multe alte localităţi.

Cu ocazia Zilei Europei din 2006, în parcul Herăstrău din capitală a fost inaugurat Monumentul părinţilor fondatori ai Uniunii Europene format din douăsprezece statui din bronz. Aceste statui reprezintă cele douăsprezece personalităţi care au schimbat faţa Europei şi au pus bazele unei comunităţi europene: Jean Monnet, Robert Schuman, Altiero Spinelli, Alcide de Gasperi, Konrad Adenauer, Walter Hallstein, Paul-Henri Spaak, Jean Rey, Johann Willem Beyen, Sicco Leendert Mansholt, Joseph Bech, Pierre Werner. Monumentul este amplasat pe Insula Trandafirilor din Parcul Herăstrău şi a fost conceput de arhitectul Paul Valentin şi executat de sculptorul Ionel Stoicescu. Ansamblul mai cuprinde în centru, un monument rotund din marmură şi granit albastru pe care sunt amplasate stelele galbene de pe steagul european realizate din bronz, care are în mijloc un catarg pe care este arborat steagul Uniunii Europene.

Şi la Galaţi există un monument ce aminteşte de Uniunea Europeană. „Fata pe valuri” este o sculptură realizată de Constantin Baranschi în 1966, o replică a ei fiind în colecţia Hohn de la Geneva. Pe fundul bazinului în care se scurge apa sunt desenate stema municipiului Galaţi, steagul României şi drapelul UE.

Jean Monnet (1888-1979) - diplomat şi om de afaceri francez, care, împreună cu ministrul de externe Robert Schuman, a iniţiat planul pentru crearea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), şi a fost primul preşedinte al Înaltei Autorităţi CECO.

Robert Schuman (1886-1963) - om politic francez; premier (1947-1948) şi ministru de externe (1948-1952). La 9 mai 1950 a rostit discursul (Declaraţia Schuman) prin care propunea înfiinţarea CECO, zi declarată ulterior "Ziua Europei".

Altiero Spinelli (1907-1986) - om politic italian; lider al Mişcării Federaliste Europene. A avut un rol important în crearea Comunităţii Europene de Apărare şi a fost promotor al Proiectului de Tratat pentru crearea Uniunii Europene.

Alcide De Gasperi (1881-1954) - om politic italian; premier (1945-1953). A promovat ideea de unificare europeană prin CECO şi NATO.

Konrad Adenauer (1876-1967) - om politic german; cancelar al RFG (1949-1963). A fost iniţiator al CECO, alături de Schuman şi Monnet, şi semnatar al Tratatului de la Elysee.

Walter Hallstein (1901-1982) - om politic german; secretar de stat în Ministerul de externe german. A fost iniţiatorul doctrinei Hallstein şi primul preşedinte al Comisiei Comunităţii Economice Europene. În timpul preşedinţiei sale s-a iniţiat Politica Comună Agricolă, ca pilon al politicii comunitare.

Paul-Henri Spaak (1899-1972) - om politic belgian; de 11 ori ministru de externe. A prezidat conferinţa de la Messina (1955) unde s-a înfiinţat comitetul care a redactat raportul Spaak, care a dus la semnarea Tratatelor de la Roma, de înfiinţare a Comunităţii Economice Europene.

Jean Rey (1902-1983) - om politic belgian; ministru al reconstrucţiei în guvernul belgian. A fost membru al Comisiei Europene (1958-1967) şi i-a succedat lui Hallstein ca Preşedinte al Comisiei (1967-1970).

Johann Willem Beyen (1897-1976) - om politic olandez; iniţiatorul Planului Beyen. În calitate de ministru al afacerilor externe, a avut un rol decisiv în crearea Comunităţii Economice Europene.

Sicco Leendert Mansholt (1908-1995) - om politic olandez; iniţiatorul Planului Mansholt de restructurare a politicii agricole a Comunităţii Economice Europene. A fost vicepreşedinte (1958-1972) şi apoi preşedinte al Comisiei Europene (1972-1973).

Joseph Bech (1887-1975) - om politic luxemburghez; ministru în multe guverne şi premier (1953-1958). A jucat un rol decisiv în timpul conferinţei de la Messina (1955), unde s-a înfiinţat comitetul care a redactat raportul Spaak, care a dus la semnarea Tratatelor de la Roma (1957) de înfiinţare a Comunităţii Economice Europene.

Pierre Werner (1913-2002) - om politic luxemburghez; premier şi ministru în multe guverne. A avut un rol decisiv în crearea uniunii economice şi monetare, fiind considerat "tatăl" monedei unice Euro.