Un studiu genetic efectuat pe tema chelirii, la care au participat 52.000 de bărbaţi, a scos la iveală factorii genetici care stau la baza acestui proces, informează AFP.
În urma cercetării, au fost identificate peste 200 de noi regiuni ale genomului implicate în problema comună şi stânjenitoare a calviţiei. Aceste variante genetice pot fi folosite pentru a prezice riscul ca un bărbat să-şi piardă podoaba capilară.
Studiul, condus de Saskia Hagenaars şi W. David Hill de la Universitatea din Edinburgh, Marea Britanie, a fost publicat la 14 februarie în ''PLOS Genetics'' 2017.
În cadrul noului studiu, oamenii de ştiinţă de la universitatea amintită au examinat informaţii genetice şi legate de starea generală de sănătate de la peste 52.000 de bărbaţi folosind date din banca de celule stem Biobank din Marea Britanie. Ei au identificat 287 de regiuni ale genomului asociate cu calviţia. ''A fost interesant de aflat că multe dintre acestea, asociate cu modelul masculin pentru chelire, provin de la cromozomul X, pe care bărbaţii îl moştenesc de la mame", a declarat Saskia Hagenaars.
În încercarea de a prezice şansele ca o persoană să chelească, cercetătorii au realizat ulterior o formulă bazată pe prezenţa sau pe absenţa anumitor markeri genetici.
Oamenii de ştiinţă sunt încă departe de a face predicţii exacte la nivel individual, însă rezultatele lor pot contribui la identificarea subgrupurilor de populaţie în cazul cărora riscul de pierdere a podoabei capilare este mult mai mare. ''Ne aflăm încă departe de momentul în care vom putea face predicţii precise potrivit modelului de chelire al unui individ. Însă, aceste rezultate ne aduc mai aproape. Descoperirea netezeşte drumul către o mai bună înţelegere a cauzelor genetice ale pierderii părului'', a declarat dr. Riccardo Marioni, de la universitatea amintită, cercetător principal în cadrul studiului.
Multe dintre regiunile genomului identificate au legătură cu structura firelor de păr şi cu dezvoltarea acestora şi pot sta la baza producţiei unor medicamente pentru tratarea calviţiei sau a afecţiunilor asociate.
Studiul reprezintă cea mai de amploare analiză a modelului masculin de chelire efectuată până în prezent, potrivit medicalxpress.com. Anterior, fuseseră identificate doar câteva gene considerate a avea legătură cu afecţiunea numită alopecie.
