Acordarea de îngrijiri medicale pacienţilor cu accidente vasculare cerebrale este o misiune riguroasă şi, în acelaşi timp, complicată, afirmă lt. col. dr. Dragoş Nedelescu, medic specialist Recuperare Medicină Fizică şi Balneologie în cadrul Spitalului Militar Central Carol Davila.
Potrivit acestuia, AVC-ul este o boală care determină costuri semnificative la nivel uman şi material, atât pentru pacient şi familia lui, cât şi pentru societate.
''Pornind de la costurile umane, este important de ştiut că AVC-ul este în topul cauzelor de deces şi dizabilitate. Anual, se produc în lume aproape 16 milioane de AVC-uri iniţiale (ne-recidive), care cauzează un total de 5,7 milioane de decese. Din pacienţii care au suferit un AVC, 15 — 30% rămân cu cel puţin o dizabilitate permanentă. Este foarte important ca reabilitarea după un accident vascular cerebral să se producă precoce. Conceptul actual impune ca reabilitarea să înceapă în ziua în care s-a produs accidentul vascular. În ceea ce priveşte intensitatea şi durata recuperării medicale, în prezent, tendinţa este de a fi crescute. Totuşi, momentul optim de debut al recuperării este incert. Susţinătorii terapiei precoce citează dovezi ale neuroimagisticii funcţionale şi studii pe animale care definesc perioada preinfarct ca momentul crucial de debut al recuperării. Iniţierea precoce a recuperării este o componentă cheie a îngrijirilor medicale, dar nu există un consens în definirea 'terapiei precoce'. Studiile care compară iniţierea 'precoce' şi 'tardivă' a recuperării au raportat ameliorarea prognosticului dacă terapia este începută în primele 20 — 30 de zile. Multe dintre complicaţiile imediate ale AVC — TVP, leziunile cutanate, apariţia contracturilor, constipaţia şi pneumonia de stază — sunt legate de imobilizare. Astfel, mobilizarea pacientului este o componentă fundamentală a recuperării precoce'', explică medicul.
El spune că, potrivit statisticilor, în România se înregistrează anual o medie de 300 de cazuri la 100.000 de locuitori, cu mult peste media europeană de 200 de cazuri. De asemenea, ţara noastră se află între statele europene cu cea mai ridicată frecvenţă a accidentului vascular cerebral.
''AVC-ul reprezintă a treia cauză de mortalitate în Romania, după cancer şi bolile cardiovasculare. Impactul bolilor cerebro-vasculare este de aşteptat să crească în deceniile următoare, ca urmare a schimbărilor structurii demografice'', arată dr. Nedelescu.
Pentru reabilitarea precoce post-AVC este nevoie de o echipă multidisciplinară, evidenţiază el.
''Reabilitarea precoce presupune un set complex de procese, bazate pe participarea mai multor discipline menite să amelioreze calitatea vieţii persoanelor cu afecţiuni cerebro-vasculare. Aproape toţi pacienţii cu AVC vor avea nevoie de asistenţa unei echipe specializate alcătuită din medici de recuperare, asistente, terapeuţi (kinetoterapeuţi, fizioterapeuţi, maseuri), asistenţi sociali, logopezi şi psihologi. Această echipă multidisciplinară va analiza particularităţile situaţiei pentru fiecare caz în parte şi va identifica obiectivele reabilitării şi le vor concretiza numai de comun acord cu pacientul. De asemenea, în acest proces, în unele cazuri, sunt implicate (instruite) familiile sau persoanele care au în grijă aceşti pacienţi. Recuperarea neurologică iniţiată precoce, încă din faza acută a bolii, se poate efectua numai dacă starea clinică a pacientului permite acest lucru, fiind un proces activ care îl solicită. Astfel, la pacienţii inconştienţi, cu patologie cardio-vasculară decompensată, infecţii active şi edem cerebral, etc. se va temporiza iniţierea procesului de recuperare neurologică. Recuperarea se începe în spitalele de acuţi, urmând să fie continuată în unităţi specializate de reabilitare. În practică, transferul se face după 14 — 21 zile, în funcţie de starea pacientului'', indică medicul specialist.
Conform acestuia, recuperarea neurologică practicată de o echipă multidisciplinară specializată, aşa cum relevă studiul "Stroke Unit Trialists Collaboration", a demonstrat ameliorarea supravieţuirii şi a prognosticului funcţional pentru pacienţii trataţi într-un serviciu special dedicat AVC-ului şi existenţa de beneficii funcţionale pe termen lung.
''S-a demonstrat că recuperarea continuă în primul an după AVC reduce riscul de deteriorare funcţională şi îmbunătăţeşte activităţile vieţii curente. Pe termen lung, recuperarea a inclus ergoterapia, fizioterapia şi supravegherea medicală multidisciplinară. În ţările occidentale, prognosticul accidentului vascular cerebral s-a îmbunătăţit foarte mult în ultimul deceniu, dar nu numai datorită tratamentului acut şi reabilitării precoce, ci şi prevenţiei. AVC severe sunt mult mai rare decât erau acum 10 — 20 de ani; prevenţia este mult mai bună: tratamentul hipertensiunii, al diabetului, alimentaţia, toate s-au îmbunătăţit. Formele severe de ateroscleroză şi AVC sunt în scădere, ceea ce face ca prognosticul să fie statistic mai bun în prezent. De altfel, este şi acesta un motiv pentru care mortalitatea a scăzut semnificativ în ultimii 20 de ani. În concluzie, deşi pe termen scurt recuperarea neurologică precoce presupune cheltuieli financiare crescute, prin durata de spitalizare lungă şi servicii medicale multidisciplinare de performanţă, s-a dovedit că pe termen mediu şi lung aceste cheltuieli se amortizează prin scăderea nevoii de asistenţă medicală a acestor pacienţi şi prin reintegrarea lor familială, socială şi chiar profesională, în unele cazuri'', conchide lt. col. dr. Dragoş Nedelescu.
