Iarba neagră, departe de a-şi reprezenta numele ca înfăţişare, este cunoscută pentru bogăţia şi rafinamentul florilor de culoare mov dar şi pentru istoria îndelungată de utilizare în medicina populară.
Calluna vulgaris este un arbust ce aparţine familiei Ericaceae şi este originar din Europa, din Islanda, din Insulele Feroe şi din Insulele Azore. Acesta a fost introdus şi în multe alte locuri din întreaga lume cu climă adecvată, inclusiv America de Nord, Australia, Noua Zeelandă şi Insulele Falkland. Este planta dominantă pe majoritatea ţărmurilor, pe marginile mlaştinilor din Europa şi în zonele cu vegetaţie bogată în păduri acide de pin şi stejar. Creşte sub formă de tufe dese pe solurile sărăcăcioase.
Este un arbust cu tulpini lemnoase, putând ajunge până la o înălţime de un metru. Are frunzele mici, liniare (având mai puţin de 2-3 mm lungime) purtate în perechi opuse. Florile mici sunt de culoare roşiatică sau roz-violacee (doar ocazional sunt albe în varianta sălbatică) situate în zona de vârf a ramurilor şi apar în vara târziu, de la sfârşitul lunii iulie până în noiembrie, în emisfera nordică. Fructul este o capsulă.
Pentru terapiile medicinale se recoltează toamna vârfurile tinere, cu tot cu frunze şi flori, se usucă şi se păstrează în săculeţi de pânză sau hârtie. Principalul preparat care se obţine este decoctul. Se mai prepară cataplasme, extract fluid, ulei.
Substanţele active importante sunt: acidul galic, acidul cafeic, ericolină, ericinol, tanoizi, substanţele minerale, derivaţi flavonici, derivaţi fenilpropanoici, ulei eteric, precum şi arbutosida — un compus specific.
Planta de Calluna vulgaris a fost utilizată în medicina tradiţională austriacă, sub formă de ceai în tratamentul pentru afecţiunile localizate la nivelul rinichilor şi ale tractului urinar. Practic ceaiul curăţă rinichii şi căile urinare, fiind antiseptic, depurativ, astringent.
Preparatele de iarbă neagră sunt indicate în gută, în reumatism, în paralizii, pecingine, pielonefrite, în nevralgii. Un remediu homeopatic se poate face din ramurile proaspete, utilizându-se în tratarea reumatismului, a artritei şi a insomniei, potrivit www.naturalmedicinalherbs.net.
Eficienţa decoctului din iarbă neagră în afecţiuni cardiace este dată de faptul că măreşte capacitatea de contracţie a muşchiului cardiac.
Ceaiul obţinut din această plantă este eficient şi în diaree, constipaţie, cistită, colici abdominali, febră, hemoragii, blocaje musculare, plăgi, ulcere şi ulceraţii la nivelul pielii, celulită, obezitate. Este uneori folosit pentru a provoca transpiraţii, potrivit www.webmd.com.
În combinaţie cu alte plante medicinale, iarbă neagră este utilizată pentru tratarea diabetului, disconfortului menstrual, menopauzei şi epuizării nervoase. Alte utilizări includ stimularea digestiei şi reglarea sistemului circulator.
Infuzia obţinută din lăstari cu flori este folosită în tratarea tusei, răcelii, a afecţiunilor renale, a cistitei etc. Extern cataplasme din iarbă neagră sunt utilizate în cicatrizarea rănilor.
