Intervenţiile chirurgicale nu tratează durerile cronice de genunchi, "blocarea" lor şi "trosniturile" resimţite la acest nivel, ori un menisc rupt sau alte probleme asociate cu artrita genunchiului, conform unui grup de experţi internaţionali, informează Reuters.
În fiecare an, peste două milioane de persoane cu probleme degenerative la genunchi suferă intervenţii de chirurgie artroscopică în timpul cărora medicul chirurg inserează în această zonă a corpului o cameră minusculă şi utilizează instrumente de dimensiuni reduse pentru a încerca să remedieze ceea nu funcţionează corespunzător.
Însă, noile linii directoare publicate în această săptămână în British Medical Journal nu recomandă efectuarea procedurii în cazul tuturor persoanelor diagnosticate cu artrita genunchiului. "Face mai mult rău decât bine", a atras atenţia pentru sursa citată dr. Reed Siemieniuk, conducătorul grupului care a stabilit aceste linii directoare. "Majoritatea pacienţilor resimt o îmbunătăţire după artroscopie, însă în multe cazuri acest lucru este probabil atribuit în mod eronat operaţiei mai degrabă decât cursului natural al afecţiunii, unui efect placebo sau (altor) intervenţii, precum analgezicele şi exerciţiile fizice", a adăugat acesta.
În plus, procedura este costisitoare — până la 3 miliarde dolari pe an numai în Statee Unite — şi există riscul de a resimţi efecte adverse, rare însă grave, precum cheaguri de sânge sau infecţii, a completat Siemieniuk, care activează la Universitatea McMaster din Hamilton, Ontario, Canada.
Grupul, compus din chirurgi, fizioterapeuţi, clinicieni şi pacienţi, a analizat date de la 13 studii controlate, randomizate, ce au implicat 1.668 de pacienţi. Cercetarea a comparat efectele chirurgiei artroscopice cu cele ale tratamentelor clasice, precum exerciţiile fizice şi analgezicele. De asemenea, au fost analizate 12 studii mai puţin riguroase a aproape două milioane de pacienţi care s-au confruntat cu complicaţii în urma procedurii medicale.
După ce a pus în balanţă beneficiile, efectele adverse şi urmările, grupul de experţi a făcut o "recomandare contra artroscopiei".
Dovezile au arătat o probabilitate sub 15% de "mici sau foarte mici îmbunătăţiri în privinţa durerilor şi funcţionării (genunchiului)" în urma procedurii, îmbunătăţiri care, foarte posibil, se vor menţine maximum un an, au notat membrii grupului. Aceştia au considerat că este mai important de evitat limitările postoperatorii, precum durerile, umflăturile şi restricţiile privind activitatea fizică, ca şi riscul de efecte adverse.
"Durerea cronică de genunchi poate fi incredibil de frustrantă — atât pentru persoana care o trăieşte cât şi pentru medici", a declarat Siemieniuk. "Problema este că nici una dintre opţiunile curente nu vindecă durerea. Majoritatea oamenilor vor continua să resimtă durere şi după pierderea din greutate, fizioterapie şi analgezice. Şi intervenţia chirurgicală de înlocuire a genunchiului are limitări importante şi ar trebui întârziată cât de mult posibil. Aşa că nu este nici o surpriză că mulţi şi-au pus speranţele în chirurgia artroscopică a genunchiului", a completat el adăugând că "nimeni, sau aproape nimeni, nu va mai dori această operaţie dacă va înţelege dovezile".
Siemieniuk îi sfătuieşte pe cei care se confruntă cu dureri de genunchi să "îşi dubleze eforturile către lucrurile despre care ştim cum funcţionează — spre exemplu, pierderea din greutate şi fizioterapia". De asemenea, el a recomandat consultarea medicului pentru găsirea unro strategii de "reducere a stresului fizic asupra genunchiului, care exacerbează durerea", a mai spus el.
Dr. Joseph Bosco, vicepreşedinte în cadrul Langone Orthopedics din New York University a declarat pentru Reuters că este de acord "în general" cu aceste descoperiri şi că susţine majoritatea concluziilor. "Singura problemă este că în studiul cu cea mai puternică dovadă grupul operativ nu a făcut fizioterapie", a spus acesta. "Acest lucru nu vine în concordanţă cu modul în care noi tratăm pacienţii. Aproape toţi urmează fizioterapie după artroscopiile de genunchi", a completat el.
"Injecţiile cu cortizon, fizioterapia şi medicamentele anti-inflamatoare funcţionează la fel de bine sau mai bine decât operaţia în cazul majorităţii rupturilor de menisc degenerative", a mai spus Bosco, care nu a fost implicat în dezvoltarea liniilor directoare. Acesta a adăugat, însă, că un mic grup de persoane "care manifestă simptome mecanice, dureri locale şi instalarea bruscă a neplăcerilor vor beneficia, aşadar nu este potrivită o recomandare generală împotriva tuturor intervenţiilor chirurgicale pentru rupturile de menisc degenerative", a mai spus Bosco.
