Muşeţelul, una dintre cele mai populare plante medicinale, este cunoscut încă din Antichitate pentru proprietăţile sale curative. Muşeţelul este o plantă aromată, care creşte în zonele de câmpie şi pe pajişti, distingându-se prin aspectul său gingaş. Nu creşte mai înalt de 30-60 cm, iar inflorescenţele au diametrul de 0,5-0,8 cm, cu mijlocul uşor bombat, de culoare verde-gălbui, înconjurat de flori marginale albe. Florile de muşeţel se recoltează în lunile mai şi iunie, putând fi folosite atât în stare proaspătă, cât şi uscate, căci compuşii activi îşi păstrează proprietăţile timp de un an, dacă sunt uscate corespunzător.
Denumirea ştiinţifică a speciei este Matricaria chamomilla (sin. Matricaria recutita, Chamomilla recutita) şi aparţine familiei Asteraceae. Este larg răspândită în Eurasia şi cultivată în numeroase ţări ale lumii.
Muşeţelul este folosit în scopuri medicinale încă din Antichitate, fiind apreciat de către egipteni, greci şi romani pentru proprietăţile sale calmante şi antiinflamatoare, notează site-ul www.herbwisdom.com. Popularitatea plantei a crescut în Evul Mediu, când era utilizat ca remediu pentru ameliorarea unor afecţiuni precum astmul, colicile, frigurile, inflamaţiile, stările de greaţă, afecţiunile nervoase, problemele cutanate.
Partea cea mai folosită de la muşeţel sunt florile. Acestea se culeg în lunile mai-iunie, imediat după ce se deschid. Planta este folosită în special la prepararea de infuzii şi extracte, intrând şi în componenţa unor preparate precum soluţii pentru ochi, sprayuri pentru gât, apa de gură sau chiar în tablete. Muşeţelul are acţiune calmantă, antiinflamatorie, antispastică, antialergică şi emolientă.
Sunt deja bine-cunoscute efectele benefice pe care le are ceaiul de muşeţel asupra afecţiunilor digestive, el fiind folosit pentru tratarea digestiei leneşe, a balonării, a flatulenţei, a inflamaţiilor tubului digestiv, gastritelor şi spasmelor, dar şi pentru calmarea durerilor abdominale. Acestea se datorează conţinutului în mucilagii, care calmează iritaţiile mucoasei gastrice, notează site-ul www.frunza-verde.ro. Având o acţiune uşoară, ceaiul de muşeţel poate fi administrat şi copiilor, iar infuzia de muşeţel combinat cu alte plante ajută la calmarea colicilor la sugari. Conţinând un antispasmodic eficient împotriva durerilor musculare şi care ajută la reducerea agitaţiei nervoase, ceaiul de muşeţel are şi un efect sedativ, favorizând somnul, îndeosebi la copii.
Datorită proprietăţilor calmante, muşeţelul este folosit atât pentru uz intern, cât şi pentru uz extern, fiind adesea folosit pentru tratarea afecţiunilor pielii. Florile de muşeţel conţin matricarina şi matricina, un număr mare de flavonoizi, glucozide, fitosteroli şi acizi graşi, iar uleiul volatil obţinut din florile de muşeţel are un conţinut ridicat de camazulenă şi bisabolol, notează site-ul www.csid.ro. Camazulena are rol dezinfectant, antiinflamator, emolient, decongestiv şi antialergic, iar bisabololul are şi rol antibacterian, din acest motiv fiind folosit în compoziţia măştilor cosmetice, a cremelor şi a unguentelor, notează site-ul sfatulmedicului.ro. Muşeţelul este şi un bun cicatrizant.
Uleiul esenţial de muşeţel este deseori întâlnit în preparatele care tratează iritaţii ale ochilor, inflamaţii ale gâtului, rinite şi sinuzite, precum şi în apele de gură. Cremele care conţin şi extract de muşeţel ajută la hrănirea şi la hidratarea pielii, fiind utile şi în calmarea tenurilor înroşite sau iritate. Totodată, extractul de muşeţel este un adjuvant în tratamentul acneei. Acţionând asupra tuturor ţesuturilor din organism, îndeosebi asupra pielii şi a membranelor mucoase, extractul de muşeţel este folosit pentru tratarea pielii uscate, pruriginoase sau inflamate.
Pe lângă toate aceste proprietăţi, muşeţelul are şi un rol imunostimulator. Nu trebuie uitate, însă, contraindicaţiile, el nefiind recomandat femeilor pe perioada sarcinii sau a lactaţiei, dar nici celor care suferă de astm sau celor care au istoric de alergie la plante precum gălbenelele şi arnica.
