Arbustul Camellia sinensis, numit şi planta de ceai, este originar din Asia de Sud Est şi se cultivă, în special, în China, India şi Sri Lanka. Cele mai populare tipuri de ceai, precum cel verde, ceaiul negru sau oolong sunt preparate prin infuzarea frunzelor uscate ale acestui arbust, în condiţii diferite de procesare. De exemplu, pentru obţinerea ceaiului verde, frunzele sunt supuse unui proces diferit de uscare şi oxidare faţă de cel necesar obţinerii ceaiului negru sau oolong.
Planta de ceai are frunze groase, de culoare verde închis. Măsoară între 4 şi 15 cm în lungime şi între 2-5 cm în lăţime.
Frunzele de camellia sinensis sunt bogate în polifenoli, în special catechine şi flavonoizi, substanţe chimice care pot acţiona ca antioxidanţi şi proteja celulele de efectul radicalilor liberi. În plus, flavonoizii au proprietăţi antimicrobiene, antialergice şi antiinflamatoare, îmbunătăţind fenomenele gastrointestinale. De aceea, consumul regulat de ceai se consideră că previne ateroscleroza şi protejează ficatul. Polifenolii ajută şi în arderea caloriilor, precum şi în diminuarea nivelului de colesterol rău.
Frunzele de ceai conţin şi alcaloizi, precum cafeina, teobromină sau teofilină. Aceasta din urmă are un efect dilatator asupra căilor aeriene, uşurând respiraţia. Este eficientă în tratarea astmului, emfizemului pulmonar sau al bronşitelor cronice.
Ceaiul realizat de frunzele Camellia sinensis are şi utilizări externe. De exemplu, pentru oferirea unui plus de strălucire părului, este recomandată clătirea cu ceai verde. Pliculeţele de ceai verde folosite pot fi aplicate pe suprafaţa ochilor, cofeina conţinută ajutând la înlăturarea cearcănelor.
Infuzia din planta de ceai accelerează metabolismul, având un efect tonic. De aceea, însă, acest ceai nu este recomandat persoanelor cu dificultăţi de somn.
Totuşi, în ciuda numeroaselor beneficii, ceaiurile rezultate din Camellia sinensis pot avea efecte negative. În funcţie de solul pe care au crescut, în special pe soluri cu pH acid, frunzele pot acumula cantităţi nepermis de mari de aluminiu. Totodată, frunzele bătrâne sau tratate incorect au un conţinut crescut de fluor. Drept urmare, în conjuncţie cu alţi factori, consumul în exces de ceai poate afecta procesul de mineralizare a smalţului şi oaselor. Există şi cercetări conform cărora consumul exagerat de suplimente pe bază de extract de ceai verde poate avea efect hepatotoxic.
