Toamna se instalează cu paşi repezi şi din coşul nostru zilnic nu ar trebui să lipsească strugurii albi, negri sau roze, mai dulci, mai zemoşi sau mai parfumaţi. Orice soi de struguri am alege beneficiile sunt nenumărate. Numiţi ''fructul zeilor'', din cele mai vechi timpuri şi până în prezent, strugurii au ocupat un loc important în alimentaţia omului şi în vechile tratamente medicale.
Viţa de vie (Vitis vinifera L.) este o specie de plante din familia Vitaceae, originară din regiunea mediteraneană, Europa Centrală şi sud-vestul Asiei, din Maroc şi Spania până în sudul Germaniei şi în nordul Iranului. Viţa de vie cu struguri albi este originară din Europa. Viţa de vie este atestată pe teritoriul ţării noastre încă din antichitate.
Numărul exact de soiuri nu este cunoscut cu certitudine încă, însă se estimează aproximativ 60.
Fructele, numite struguri, sunt formate din boabe mici care cresc pe un ciorchine, de culori diferite atunci când sunt coapte, în funcţie de soi.
Au fost dezvoltate şi varietăţi de struguri fără sâmburi, pentru a atrage consumatorii, însă cercetări recente au arătat că multe dintre proprietăţile vindecătoare ale strugurilor provin chiar de la sâmburi.
Strugurii sălbatici au fost recoltaţi de cultivatori şi fermieri, de mii de ani, atât pentru proprietăţile lor medicinale, cât şi pentru cele nutriţionale.
Trebuie consumaţi cu tot cu seminţe şi coajă
Analizele biochimice complexe au dovedit că în pulpa bobului de strugure, dar mai ales în coajă şi în seminţe, se găsesc aproape toate vitaminele, în cantităţi mai mari fiind vitamina C, B1, B2, B3, B5, B6, B9, vitaminele D, K, E şi F. Totodată, din bobul de strugure nu lipsesc cloruri, fosfaţi, ioduri de sodiu, potasiu, calciu, magneziu, cupru, zinc, fier şi seleniu, alături de aminoacizi, quercitine, acid malic, tartic şi coenzima Q10.
De asemenea, are un conţinut bogat în apă (81%), datorită căruia strugurii participă considerabil la menţinerea unei bune hidratări a corpului şi implicit a pielii.
Pentru a avea efectele terapeutice scontate, strugurii trebuie consumaţi cu tot cu coajă, care, din punct de vedere medicinal, reprezintă cea mai activă parte a strugurilor. În ea, se găsesc taninurile, substanţe cu efecte astringent, cicatrizante şi antiseptic asupra pielii. Sâmburii şi coaja strugurilor (mai ales cei roşii) conţin resveratrol, quercitină şi pterostilben, antioxidanţi.
Datorită acestei compoziţii complexe, strugurii menţin sănătatea ficatului, fiind un remediu împotriva litiazei biliare, benefic pentru sănătatea rinichiului, scăzând aciditatea urinei.
Strugurele este, de asemenea, un fortifiant al inimii, al vaselor de sânge, dar şi al plămânilor, având efect antiasmatic. Datorită polifenolilor, strugurii negri protejează inima şi previn formarea cheagurilor de sânge, reducând astfel şi riscul de infarct şi de accident vascular cerebral. Strugurii roşii previn apariţia aterosclerozei.
Strugurii fac parte din categoria celor mai energetice fructe, având un aport de 72 kcal/100g, aproape cât smochinele, dar mai puţin decât bananele. Conţinutul bogat în glucide este foarte bine asimilat de organism, mulţumită prezenţei vitaminei B, ceea ce duce la o funcţionare corectă a sistemului muscular şi nervos.
Strugurii sunt, aşadar, un furnizor important de tonus, având mari adepţi printre copii şi sportivi.
Consumul zilnic de struguri poate preveni degradarea memoriei, reducând riscul de a face demenţă, inclusiv Alzheimer.
Consumul a peste un kilogram de struguri pe zi previne metastazele
Totodată, consumul de struguri are un efect anticancerigen datorită conţinutului în procianidine. Procianidinele tip B, dar mai ales compuşii cu fosfor ai acestora, prezenţi în strugurele alb, au un efect deosebit de puternic asupra întăririi capacităţii de luptă a organismului cu factorii toxici externi.
Tratează guta, favorizând eliminarea acidului uric, cel care împiedică funcţionarea normală a articulaţiilor. În acest scop, recomandate sunt soiurile de culoare verde şi galbenă.
De asemenea, reglează tensiunea arterială şi depunerile de grăsimi, crescând totodată rezistenţa oaselor, facilitând astfel şi echilibrul hidroelectricităţii organismului şi favorizând creşterea la vârsta copilăriei.
Strugurii sunt foarte bogaţi în fibre şi minerale, drept pentru care sunt un veritabil laxativ, mai ales cei negri. Grăbesc eliminarea produşilor incomplet metabolizaţi ce pot deveni toxici pentru organism, au efect diuretic, drenând lichidele ce conţin toxine din organism, au efect antiinflamator asupra articulaţiilor, reglează temperatura corporală, fiind chiar şi un bun antifebril.
Consumul regulat de struguri negri previne apariţia leziunilor retiniene şi a degenerescenţei maculare. Aceasta datorită aportului de resveratrol, unul dintre cei mai puternici antioxidanţi naturali cunoscuţi, dar şi de picnogenol — al doilea antioxidant exogen ca forţă, precum şi conţinutului de licopen, luteină, dar şi de bioflavonoide.
S-a mai constatat că mirosul şi gustul, vederea şi auzul se îmbunătăţesc semnificativ după o cură cu struguri.
Prin toate aceste efecte, strugurii sunt consideraţi un eficient medicament natural, atât în profilaxii şi tratamentul a 85 de boli, fără a mai pune la socoteală efectul antiinfecţios împotriva a zeci de germeni patogeni. Datorită acestor calităţi de medicament universal, consumul regulat de struguri poate creşte considerabil speranţa de viaţă.
Pe lângă toate aceste aspecte, recent au fost descoperite unele noi, care fac din strugure un real remediu împotriva îmbătrânirii.
Strugurele este unul dintre fructele cele mai bogate în substanţe sănătoase, multe dintre acestea acţionând asupra mecanismelor de încetinire a îmbătrânirii. Substanţele din bobul de strugure alb, cum ar fi unii derivaţi heterociclici ai unor aminoacizi, pot ajuta o mare parte din celule să nu se uzeze.
Când vine vorba de îngrijirile antirid, strugurii sunt bine poziţionaţi în ierarhia ingredientelor. Seminţele lor sunt foarte eficace împotriva îmbătrânirii şi luptă împotriva radicalilor liberi, fiind foarte folosiţi în lumea cosmeticelor. În plus, vitamina PP, prezentă în struguri, este excelentă pentru ten şi pentru prelungirea bronzului.
Substanţele din struguri, în special din cei roşii şi negri, pot combate eficient infecţiile virale şi au efect antibacterian.
Extractul din sâmburii de struguri roşii apără organismul de radiaţii, prelungeşte viaţa organismului, fiind un veritabil elixir al tinereţii. Substanţe precum quercitina şi elagenina din coaja strugurilor au un puternic efect antitumoral. Consumul a peste un kilogram de struguri pe zi previne metastaza.
Strugurii mai sunt buni şi sub formă de must. Mustul vitaminizează şi remineralizează. Are o mare valoare energetică. De aceea, e foarte indicat în alimentaţia organismelor tinere, a celor care fac eforturi fizice mari, dar şi pentru persoanele de vârsta a treia. Ca acţiune fitoterapeutică, mustul are efect laxativ şi diuretic. Compoziţia chimică a mustului a făcut ca acesta să fie supranumit şi ''laptele vegetal'', datorită aportului nutritiv. Pentru beneficii terapeutice maxime, se foloseşte mustul foarte proaspăt (nefermentat), din care se bea minimum un litru pe zi.
Seva de primăvară obţinută prin colectarea sucului din coardele viţei tăiate proaspăt se poate utiliza contra litiazelor urinare şi biliare şi ca soluţie pentru îngrijirea ochilor.
Uleiul din sâmburi de struguri este recomandat în afecţiunile cardiovasculare.
Dieta cu struguri nu este indicată pentru persoanele care suferă de diabet, probleme renale grave, hipertensiune, retenţie de apă, colită şi diaree cronică.
