Studiu: Locul în care se acumulează grăsimea în corp poate influenţa sănătatea creierului şi funcţiile cognitive

Nu doar cantitatea totală de grăsime corporală contează pentru sănătate, ci şi locul în care aceasta este depozitată. Un nou studiu publicat în revista Nature Mental Health arată că distribuţia grăsimii în organism influenţează în mod semnificativ structura şi funcţionarea creierului, precum şi performanţele cognitive ale adulţilor de vârstă mijlocie şi înaintată.

Cercetătorii atrag atenţia că indicele de masă corporală (IMC), utilizat frecvent pentru evaluarea obezităţii, oferă informaţii limitate deoarece nu indică zonele în care se acumulează grăsimea. Diferitele tipuri de ţesut adipos au efecte biologice distincte asupra organismului.

Grăsimea viscerală, care se dezvoltă în jurul organelor interne, este considerată cea mai periculoasă, fiind asociată cu procese inflamatorii care pot contribui la neuroinflamaţie şi neurodegenerare. În schimb, grăsimea localizată la nivelul membrelor a fost asociată în unele situaţii cu efecte mai puţin nocive.

Studiul, coordonat de cercetătoarea Anqi Qiu de la Universitatea Politehnică din Hong Kong, a analizat datele a peste 18.000 de participanţi din cadrul proiectului UK Biobank. Vârsta medie a participanţilor a fost de aproximativ 62 de ani, iar aproape jumătate dintre aceştia au fost bărbaţi.

Pentru măsurarea distribuţiei grăsimii corporale, cercetătorii au utilizat o tehnică avansată numită absorpţiometrie duală cu raze X (DXA), care a permis evaluarea precisă a grăsimii din braţe, picioare, trunchi şi din zona viscerală abdominală. În paralel, sănătatea creierului a fost analizată prin mai multe tipuri de imagistică prin rezonanţă magnetică şi prin teste cognitive care au evaluat memoria, raţionamentul, viteza de procesare şi funcţiile executive.

Rezultatele au evidenţiat că fiecare tip de grăsime este asociat cu modificări distincte la nivel cerebral. Grăsimea acumulată în braţe şi trunchi a fost corelată cu subţierea cortexului senzoriomotor, o regiune implicată în controlul mişcărilor şi procesarea senzaţiilor. În plus, grăsimea din braţe a fost asociată cu reducerea volumului hipocampului, o structură cerebrală esenţială pentru memorie.

Toate formele de grăsime analizate au fost legate de diminuarea volumului unor structuri profunde ale creierului şi de slăbirea conexiunilor dintre regiunile responsabile de coordonare şi control motor.

Cea mai puternică asociere negativă a fost observată în cazul grăsimii viscerale. Cercetătorii au descoperit că aceasta este strâns legată de deteriorarea substanţei albe, reţeaua de conexiuni care permite comunicarea între diferite zone ale creierului. Au fost identificate semne de reducere a densităţii fibrelor nervoase, acumulare de lichid în ţesutul cerebral şi dezorganizarea conexiunilor neuronale.

Un rezultat neaşteptat a vizat grăsimea acumulată la nivelul picioarelor. Aceasta a fost asociată cu modificări ale sistemului limbic, regiune implicată în procesarea emoţiilor, memoriei şi recompensei. Cercetătorii consideră că acest efect ar putea avea legătură cu leptina, un hormon produs în cantităţi mai mari de ţesutul adipos din partea inferioară a corpului.

Folosind modele informatice, oamenii de ştiinţă au calculat şi o aşa-numită „vârstă a creierului” pentru participanţi. Analiza a arătat că îmbătrânirea accelerată a anumitor reţele neuronale reprezintă principalul mecanism prin care distribuţia grăsimii afectează performanţele cognitive. Din nou, grăsimea viscerală s-a remarcat prin cele mai puternice efecte negative asupra funcţiilor cognitive.

Autorii studiului subliniază că rezultatele evidenţiază importanţa evaluării distribuţiei regionale a grăsimii corporale, nu doar a greutăţii totale sau a IMC-ului, atunci când sunt analizate riscurile asociate îmbătrânirii creierului şi declinului cognitiv.

Cercetătorii menţionează însă şi câteva limitări ale studiului. Designul cercetării nu permite stabilirea unei relaţii directe de cauzalitate, iar majoritatea participanţilor au fost persoane albe din Marea Britanie, ceea ce poate limita aplicabilitatea rezultatelor la alte populaţii. De asemenea, metoda DXA nu poate diferenţia perfect toate tipurile de grăsime din zona abdominală, ceea ce poate influenţa precizia unor concluzii. (sursa stiripesurse.ro)