O plantă bine cunoscută în bucătăria tradiţională românească, urzica este şi un leac tămăduitor pentru multe afecţiuni precum bolile de inimă, diabetul, bolile de rinichi.
Urtica dioica este o plantă erbacee, perenă în familia Urticaceae, ordinul Rosales, genul Urtica. Este originară din Europa, din Asia, din nordul Africii şi din vestul Americii de Nord. O întâlnim pe lângă garduri, pe marginea şanţurilor sau a apelor, în păduri, urzica preferând un pământ bogat şi evitând solurile acide.
Specia este împărţită în şase subspecii, dintre care cinci au mai multe fire de păr, pe frunze şi tulpini, care acţionează ca acele hipodermice, injectând histamină şi alte substanţe chimice, care provoacă iritarea pielii.
Planta creşte foarte repede, înaltă de la un metru sau chiar mai mult, formând colonii cu rizomi lungi, cu numeroase rădăcini subţiri, pâsloase. Frunzele moi, verzi, au o margine puternic zimţată, sunt lungi între 3-15 cm şi sunt aşezate opus pe tulpina verde. Părţile urzicii sunt acoperite cu peri urticaţi şi peri moi, mici, potrivit site-ului pfaf.org. Înfloreşte din mai până în octombrie. Florile ei sunt unisexuate, mici, verzui sau maroniu, dispuse pe plante diferite, în panicule aşezate la axila frunzelor. Seminţele sunt nucule ovale, care se coc din iunie până în octombrie.
Urzica are o concentraţie mare de polivitamina A, de vitamine (B2, C, K), de acizi (folic şi pantotenic), de flavonoizi, taninuri, uleiuri volatile, dar şi fier, magneziu, calciu, siliciu, clorofilă, potasiu şi multe alte substanţe în cantităţi mai mici.
Frunzele tinere, ce cresc primăvara, sunt folosite pentru prepararea diverselor mâncăruri. Zeama în care se fierb, înainte de a fi gătite, se poate bea în loc de ceai, fiind bogată în vitamina C.
În medicina tradiţională se consideră că urzica are proprietăţi hemostatice, astringente, antidiareice, antiinflamatoare, cicatrizante, hipoglicemiante, antianemice şi remineralizante. Preparatele din urzică sunt recomandate în afecţiuni cum ar fi plăgile atone, ulcerele varicoase sau hemoroizii. În Grecia antică erau folosite în tratamentul artritei, tusei sau tuberculozei.
Urzica are valoroase proprietăţi diuretice. Extractele de urzică favorizează transferul acidului uric din ţesuturi în circulaţia sanguină şi cresc eliminarea acidului uric prin urină.
Planta a fost folosită timp de secole pentru a trata simptomele alergiei. Studii recente susţin probabilitatea existentei proprietăţilor antialergice, fără a avea efectele secundare pe care le au medicamentele, potrivit herbwisdom.com. Rezultatele sunt promiţătoare, însă sunt necesare mai multe cercetări pentru a fi concludente.
Urzica a fost studiată pe scară largă şi a demonstrat posibilitatea folosirii în tratarea bolilor, precum Alzheimer, astm, infecţii ale vezicii urinare, bronşitei, gingivitei, urticarie, laringită, scleroză multiplă, extinderea prostatei. Studiile ştiinţifice arată că extractele din rădăcină de urzică au efecte favorabile în hipertrofia benignă de prostată.
Ceaiul de urzică acţionează bactericid, limitând sau înlăturând multiplicarea bacteriilor. Ajută, de asemenea, în detoxifierea organismului de substanţe chimice şi metale grele.
Efectele benefice se regăsesc în afecţiunile metabolice, afecţiunile reumatismale, în special gută, precum şi în unele cazuri de litiază renală. Cantităţile însemnate de bor şi siliciu din frunzele de urzici sunt de ajutor în reducerea durerilor provocate de osteoartrite şi de artrita reumatoidă. Frunzele pot fi folosite şi pentru a obţine o pastă care se poate aplica direct pe locurile dureroase.
În uz extern preparate din urzică pot fi folosite pentru a îmbunătăţi aspectul părului şi împotriva mătreţii.
Tinctura de urzică se utilizează intern ca adjuvant în anemii uşoare, astenii, îmbunătăţirea tonusului şi rezistenţei organismului, detoxifierea organismului, iar extern se utilizează ca adjuvant în unele afecţiuni cutanate, hemoroizi.
Frunzele îmbătrânite dezvoltă particule de pietre în formă de strugure (cistoliţi), care acţionează ca un iritant pentru rinichi. Urzicile nu sunt recomandate în timpul sarcinii.
