Criză în mediul rural: peste 1.000 de localităţi fără suficienţi medici de familie. Mortalitatea infantilă, aproape dublă faţă de media UE

Accesul la servicii medicale de bază rămâne o problemă majoră în România, în special în mediul rural. Datele recente arată că peste 1.000 de localităţi se confruntă cu un deficit de medici de familie, iar în unele cazuri, oamenii nu au deloc acces la astfel de servicii.

Potrivit statisticilor, la finalul anului 2025 erau identificate 1.055 de localităţi cu deficit de medici, fiind necesari încă 1.473 de specialişti pentru acoperirea nevoilor existente. Situaţia este aproape neschimbată faţă de anul anterior, semnalând o stagnare îngrijorătoare a sistemului medical.

Problema este şi mai gravă în mediul rural: 175 de localităţi nu beneficiază deloc de servicii de medicină de familie, iar alte sute sunt deservite doar prin puncte de lucru ale medicilor din alte zone.

Consecinţele sunt directe şi severe. România continuă să aibă una dintre cele mai ridicate rate ale mortalităţii infantile din Uniunea Europeană, de 6,6‰, aproape dublu faţă de media europeană. Diferenţele dintre rural şi urban sunt evidente: 7,9‰ la sat, faţă de 5,3‰ în oraşe.

Specialiştii atrag atenţia că lipsa medicilor de familie duce la supraaglomerarea spitalelor. Din peste 3,6 milioane de pacienţi externaţi în 2025, mai puţin de o treime au ajuns la spital cu trimitere de la medicul de familie, în timp ce majoritatea au apelat direct la serviciile de urgenţă.

În acest context, autorităţile şi organizaţiile implicate încearcă să reducă decalajele. În 2026, 60 de cabinete medicale din zone defavorizate vor fi dotate cu aparatură modernă, în cadrul programului „Primul pas spre sănătate”, investiţia totală fiind de aproximativ un milion de euro.

Pe termen lung, specialiştii spun că soluţia nu ţine doar de finanţare. Este nevoie de politici publice coerente, infrastructură, facilităţi pentru medici şi implicarea autorităţilor locale, pentru a atrage tineri specialişti în mediul rural.

În lipsa unor măsuri eficiente, accesul la sănătate riscă să rămână inegal, iar diferenţele dintre sat şi oraş să se adâncească, cu impact direct asupra celor mai vulnerabili – copiii.