Virusul Zika a ţinut lumea în şah în 2016, în contextul extinderii sale în zeci de ţări şi în lipsa unui vaccin specific. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a declarat urgenţă de sănătate publică de anvergură internaţională.
Cum a fost identificat virusul
Virusul Zika a fost identificat în Uganda, în 1947, la maimuţe. Ulterior, a fost identificat la om, în 1952, în Uganda şi Tanzania. După mai mulţi ani, virusul a fost detectat în mai multe ţări africane şi asiatice. În 2007, s-a extins pe insulele din Oceanul Pacific. Prima epidemie majoră a izbucnit pe insula Yap, care face parte din Statele Federate ale Microneziei. În 2013, a izbucnit în Polinezia Franceză, Noua Caledonie, Insulele Cook şi Insula Paştelui. În 2015, în Brazilia, în contextul creşterii numărului de cazuri de microcefalie, anomalie caracterizată printr-o mărime mai mică decât cea normală a craniului, ministrul sănătăţii, Marcelo Castro, a declarat la 11 noiembrie stare de urgenţă de sănătate publică. A urmat raportarea unor cazuri în Surinam, Panama, El Salvador, Mexic, Guatemala, Paraguay, Venezuela, Guyana Franceză, Martinica, Puerto Rico, Guyana, Ecuador, Barbados, Bolivia, Republica Dominicană, Nicaragua, Curacao, Jamaica.
La 1 februarie 2016, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a declarat urgenţă de sănătate publică de anvergură internaţională. La 18 noiembrie 2016, OMS a declarat încetarea urgenţei, apreciind însă că Zika rămâne o problemă foarte importantă pe termen lung. Potrivit OMS, Comitetul de Urgenţă a estimat că virusul Zika şi consecinţele sale constituie o provocare de sănătate publică persistentă şi importantă, care necesită o acţiune intensă, dar nu mai reprezintă o urgenţă de sănătate publică aşa cum este definită de Regulamentul sanitar internaţional.
Cum se transmite
Virusul Zika se transmite la om prin înţepătura unui ţânţar infectat, mai ales din specia Aedes aegypti. Acest ţânţar transmite şi Dengue, Chicungunya şi febra galbenă. Transmiterea virusului Zika este posibilă şi pe cale sexuală. Virusul a fost detectat în spermă, sânge, urină, lichidul amniotic, salivă, placentă, măduva spinării. Se fac cercetări cu privire la alte căi de transmitere, de exemplu transfuziile sanguine.
Cercetătorii americani au anunţat recent că au găsit dovezi ale faptului că virusul Zika se poate multiplica în creierele copiilor aflaţi în perioada fetală, chiar şi la şapte luni după ce mamele lor au fost infectate. În plus, oamenii de ştiinţă au demonstrat că acest virus poate persista chiar şi după aducerea pe lume a copiilor, potrivit Reuters. "Descoperirile noastre arată că Zika poate continua să se multiplice în creierele copiilor chiar şi după naştere şi că virusul poate persista în placentă timp de câteva luni — mult mai mult decât ne-am aşteptat", susţine într-o declaraţie Julu Bhatnagar, lider al echipei de patologie moleculară din cadrul Centrului pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (Centers for Disease Control and Prevention, CDC).
Complicaţii
Virusul Zika poate fi la originea unei tulburări neurologice grave, sindromul Guillain-Barré, potrivit unor cercetători. Este vorba de "prima demonstraţie a unei legături între virusul Zika şi sindromul Guillain-Barré", a subliniat, potrivit AFP, profesorul Arnaud Fontanet, şeful unităţii de epidemiologie a bolilor emergente din cadrul Institutului Pasteur din Paris, care a coordonat studiul publicat la 1 martie în revista medicală britanică The Lancet. Acest studiu "este cea mai puternică dovadă de până acum că ar putea exista o relaţie cauzală", a declarat presei Bruce Aylward, director general adjunct al OMS.
Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, după o examinare completă a datelor disponibile, s-a ajuns la un consens ştiinţific privind faptul că virusul Zika este la originea unor cazuri de microcefalie şi este un factor de declanşare a sindromului Guillain-Barré, tulburare neurologică ce poate antrena paralizia.
Cercetătorii de la Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (CDC) din SUA au stabilit cu certitudine că virusul Zika poate provoca microcefalie fetală, potrivit unui studiu publicat la 13 aprilie, citat de AFP. "Acum este clar, CDC a ajuns la concluzia că Zika provoacă microcefalie şi alte malformaţii cerebrale severe la făt", a spus dr. Tom Frieden, director al CDC, care a prezentat rezultatele studiului publicat online în revista "New England Journal of Medicine". "Sunt încă multe lucruri pe care nu le cunoaştem, dar nu există nici o îndoială, Zika este o cauză a microcefaliei", a spus Frieden.
Oamenii de ştiinţă din Brazilia au descoperit o tulburare a creierului asociată cu infecţiile cu virusul Zika la adulţi: un sindrom autoimun numit encefalomielită diseminată acută (Acute disseminated encephalomyelitis, ADEM), care atacă măduva spinării şi creierul, potrivit Reuters. ADEM apare de obicei în urma unei infecţii, provocând o inflamare intensă la nivelul creierului şi măduvei spinării, care duce la daune asupra mielinei, stratul protector alb din jurul fibrelor nervoase. Aceasta provoacă slăbiciune, amorţeală, pierderea echilibrului şi a vederii, simptome similare cu scleroza multiplă. Studiul a implicat 151 de pacienţi, între decembrie 2014 şi iunie 2015. Dr. Maria Lucia Brito, neurolog la Hospital da Restauraçao din Recife (Brazilia), a prezentat concluziile la reuniunea American Academy of Neurology desfăşurată în aprilie la Vancouver.
Simptome
Nu se ştie exact care este perioada de incubaţie (de la expunere la manifestarea simptomelor), apreciindu-se că ea este de câteva zile. Simptomele seamănă cu cele ale altor arboviroze, cum ar fi Dengue, şi implică febră, erupţii cutanate, conjunctivită, dureri musculare şi articulare, o stare de oboseală şi cefalee. Simptomele sunt în general benigne şi dispar într-un interval cuprins între două şi şapte zile. Numai o persoană din cinci infectate manifestă simptome.
Diagnosticare
Se poate suspecta o infectare cu virusul Zika pe baza simptomelor şi antecedentelor de călătorie recente (de exemplu, faptul de a merge sau de a locui într-o regiune în care se ştie că virusul este prezent). Diagnosticul nu poate fi confirmat decât prin analize de laborator (sânge, urină, salivă, spermă).
Tratament
Boala este în general benignă şi nu necesită un tratament specific. Persoanele afectate trebuie să se odihnească, să bea suficiente lichide şi să ia medicamente obişnuite împotriva durerilor şi febrei. În cazul agravării simptomelor, persoanele în cauză trebuie să se adreseze medicului. Un vaccin împotriva Zika va începe să fie testat pe oameni în 2017 şi "va fi gata la începutul lui 2019", a declarat, pentru EFE, Pedro Vasconcelos, expert participant la Simpozionul internaţional despre Zika desfăşurat în noiembrie la Rio de Janeiro.
Prevenţie
Protecţia împotriva înţepăturilor de ţânţari este o măsură esenţială pentru prevenirea infectării cu virusul Zika. Se recomandă aplicarea unor produse care să alunge ţânţarii, hainele să aibă culori deschise şi să acopere o porţiune cât mai mare a corpului, să se pună plase împotriva insectelor, să se doarmă sub plasă anti-ţânţari. O atenţie deosebită trebuie să se acorde celor care nu se pot proteja eficient, precum copiii, bolnavii sau persoanele în vârstă. Se mai recomandă golirea sau curăţarea potenţialelor cuiburi larvare cum ar fi găleţile, bidoanele, vazele de flori sau pneurile uzate. OMS recomandă ca persoanele active din punct de vedere sexual să fie consiliate corect şi să aibă acces la o gamă completă de metode contraceptive.
Într-un interviu pentru EFE, Nicolás Aguayo, director în cadrul serviciului naţional SENEPA din Paraguay, aprecia la 23 noiembrie că răspândirea unor viruşi precum Dengue, Zika şi Chikungunya este una dintre consecinţele despăduririi. Potrivit acestuia, aceşti viruşi au avansat spre oraşe după ce au fost invadate habitatele naturale ale insectelor care îi transmit.
Măsuri împotriva ţânţarului Aedes aegypti
Pe plaja San Diego de pe coasta pacifică a Salvadorului, peştii zambo (cunoscuţi sub numele ştiinţific de Dormitator latifrons) au ajuns să controleze din punct de vedere biologic ţânţarul. "Zambo sunt adevăraţi luptători împotiva Zika: mănâncă toate larvele din bazinele unde stocăm apa", declara în februarie, pentru AFP, Rafael Gonzales, pescar din satul aflat la 45 de kilometri de San Salvador. Cu ajutorul acestei metode, El Salvador combate ţânţarul în stadiu de larvă, în timp ce alte ţări din regiunea afectată de epidemie desfăşoară campanii de fumigaţii, cu eficienţă limitată, susţin experţii. "Fumigaţiile pot fi eficiente pentru reducerea populaţiei adulte, dar nu sunt la fel împotriva larvelor" de ţânţari, apreciază Carissa Etienne de la Organizaţia Panamericană a Sănătăţii (OPS).
În Peru, biologul Palmira Ventossila a creat în 1992 un insecticid natural pe bază de nucă de cocos, yuca, sparanghel şi cartofi, care distruge larvele de Aedes aegypti sau ale altor ţânţari. Procedeul, aprobat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), a fost folosit deja cu succes în Guyana şi Peru. Spre deosebire de produsele chimice, larvicidele naturale "sunt ieftine, netoxice şi pot fi aplicate de populaţie", a declarat pentru AFP dna Ventossila, de la Institutul de medicină tropicală al Universităţii Cayetano Heredia din Peru. Universitatea peruană a produs kit-uri cu acest produs, care costă un dolar şi care, vărsat peste larve, le distruge în circa zece minute.
În Columbia a fost lansat un program de eliberare de ţânţari purtători ai bacteriei Wolbachia. Aceasta se găseşte în aproape 70% din insecte, acţionează ca un vaccin şi împiedică virusul Zika să se dezvolte în organismul insectei.
Iniţiative similare au existat şi în Brazilia şi Panama, cu ţânţari masculi modificaţi genetic. Aceştia produc insecte ce nu pot ajunge la maturitate şi, prin urmare, nu se pot reproduce.
"Obiectivul nu este suprimarea Aedes aegypti, ci menţinerea populaţiei la niveluri suficient de scăzute încât să nu poată transmite boala", artăta Ivan Dario Velez, director al programului de studii şi control al bolilor tropicale la Universitatea columbiană Antioquia. În anii 1960, ţările din America Latină au reuşit să controleze aproape în întregime Aedes aegypti, însă, "din cauza lipsei de vigilenţă din partea autorităţilor, a reînceput să se extindă", potrivit acestuia.
Ministerul Sănătăţii din Costa Rica a informat în februarie că în cadrul măsurilor de combatere a ţânţarului Aedes aegypti foloseşte o bacterie pentru a contracara principalul vector de transmitere a bolii, potrivit EFE. Bacteria "spinosa" (Saccharopolyspora spinosa) se aplică sub formă de pastilă în depozitele de apă de mari dimensiuni, naturale sau nu, unde se suspectează că se reproduce ţânţarul. "Tehnologia biologică este cea mai bună opţiune care există pe piaţă pentru a contracara larvele, ca urmare a rezistenţei sale de până la 10 săptămâni în depozitele de apă fără să-şi piardă efectul", a declarat responsabilul Programului de Control al Vectorilor din Ministerul Sănătăţii, Rodrigo Marín. Bacteria acţionează doar asupra larvelor, prin ingestie şi contact, nu omoară ţânţarul adult şi nu generează nicio toxicitate pentru oameni. Bacteria ("spinosa") poate fi folosită în cantităţi mari în ape stătute, lacuri, bălţi, mlaştini, piscine, sau alte surse de apă.
Răspândire
Focare active au fost raportate în peste 60 de ţări şi teritorii, cele mai multe în America, potrivit Centers for Disease Control and Prevention (CDC) din SUA, semnala recent Reuters. Brazilia a fost ţara afectată cel mai grav.
Stephen Higgs, preşedinte al American Society of Tropical Medicine and Hygiene, a apreciat că "virusul poate ajunge în orice loc în care sunt prezenţi vectorii săi (Aedes albopictus şi Aedes aegypti)", potrivit cotidianului spaniol ABC.
