ANALIZĂ | Revolta pentru cei 900 de copaci a eclipsat problema reală a Falezei Dunării

Modernizarea Falezei Dunării a stârnit una dintre cele mai aprinse dezbateri publice din Galaţi din ultimii ani. Imaginile cu arborii marcaţi pentru tăiere au provocat revoltă, iar reacţiile din mediul online au fost pe măsură. Pentru generaţii întregi de gălăţeni, faleza înseamnă umbră, plimbări şi unul dintre cele mai iubite locuri din oraş.

Este firesc ca oamenii să fie ataşaţi de arborii maturi şi să privească cu îngrijorare dispariţia lor. Însă, în toată această dezbatere, un lucru pare să fi trecut aproape neobservat: foarte puţini au discutat despre motivele tehnice care au stat la baza proiectului şi despre problemele structurale ale falezei, descrise pe larg în documentaţia oficială.

Proiectul prevede şi alte lucrări de mare importanţă pentru stabilitatea falezei

Din acordul de mediu rezultă că investiţia urmăreşte regenerarea unei suprafeţe de aproape 200.000 de metri pătraţi, prin transformarea unui spaţiu aflat „în declin funcţional şi estetic” într-o zonă „revitalizată, accesibilă, sigură şi atractivă”, păstrând peste 78% din suprafaţă ca spaţiu verde.

Pe lângă piste pentru biciclete, alei, locuri de joacă sau mobilier urban, documentaţia prevede lucrări ample de consolidare, refacerea scărilor monumentale, realizarea unor structuri de sprijin, sisteme noi de irigaţii şi, mai ales, înlocuirea infrastructurii subterane de colectare şi evacuare a apelor pluviale.

Problema invizibilă: versantul pe care este construită faleza

Cea mai importantă parte a documentaţiei nu este, însă, cea referitoare la arbori. În studiul geotehnic care a stat la baza acordului de mediu, specialiştii avertizează că umiditatea din interiorul versantului a crescut constant din cauza infiltraţiilor produse de sistemele de colectare şi evacuare a apelor pluviale, aflate la sfârşitul duratei de viaţă. Efectele se văd cu ochiul liber, in special de pe trotuarul de pe Faleza Superioară.

Raportul este cât se poate de explicit:

„Datorită creşterii graduale a umidităţii naturale a masivului de pământ, ce alcătuieşte Faleza Dunării, ca urmare atât a infiltraţiilor necontrolate prin sistemele existente de colectare dispuse la suprafaţa terenului, cât şi datorită depăşirii duratei de viaţă a sistemelor îngropate privind colectarea, transportul şi evacuarea apelor pluviale, gradul de utilizare (…) este foarte apropiat de 100%.”

Concluzia specialiştilor este şi mai clară:

„Dacă proiectele ulterioare de dezvoltare a municipiului Galaţi privind Faleza Dunării nu vor prevedea refacerea sau înlocuirea sistemelor supraterane şi a reţelelor subterane existente de colectare, transport şi evacuare a apelor pluviale, atunci există riscul (…) ca sub efectul acţiunilor excepţionale de tip seismic să se dezvolte planuri de alunecare care să afecteze atât faleza superioară, cât şi inferioară a Dunării.”

Cu alte cuvinte, documentaţia tehnică spune că problema principală este stabilitatea versantului şi abia apoi se poate vorbi despre partea estetică şi funcţională.

De aceea sunt prevăzute lucrări de consolidare

Tocmai din acest motiv, proiectul nu se rezumă la plantări şi pavaje. Documentaţia prevede realizarea unor structuri de sprijin cu piloţi foraţi de până la 35 de metri adâncime pentru punctele de belvedere, consolidarea amplasamentului în mai multe zone, reabilitarea scărilor monumentale de la Elice şi executarea unor lucrări de drenaj şi evacuare controlată a apelor pluviale.

De asemenea, sistematizarea verticală a terenului este gândită astfel încât să „asigure îndepărtarea rapidă a apelor pluviale de la aleile pietonale şi construcţii spre spaţiul verde”, reducând infiltraţiile în versant.

De ce dispar 900 de arbori

Este, fără îndoială, partea cea mai sensibilă a proiectului. Conform acordului de mediu, din cei 1.904 arbori existenţi vor fi eliminaţi 900.

Însă documentul precizează şi motivele:

• 699 de arbori sunt afectaţi de lucrările de utilităţi publice;
• 161 sunt într-o stare fitosanitară slabă;
• 40 sunt uscaţi.

În acelaşi timp, proiectul prevede păstrarea a 1.004 arbori existenţi şi plantarea a 3.020 de arbori noi, alături de 942 de arbuşti şi peste 2.100 de plante perene.

Desigur, un puiet nu poate înlocui peste noapte un copac matur, iar această observaţie este perfect legitimă.

O dezbatere care ar trebui să pornească de la documente

Este normal ca gălăţenii să fie preocupaţi de dispariţia arborilor. Este normal să pună întrebări şi să critice proiectul. Mai puţin normal este ca o investiţie de asemenea amploare să fie judecată exclusiv prin prisma unei singure cifre, fără a lua în calcul şi motivele tehnice prezentate în documentele oficiale.

A fi de acord sau împotriva proiectului este o opţiune. Dar, înainte ca dezbaterea să se transforme în etichete, jigniri şi atacuri la adresa celor care au o opinie diferită, merită citite şi argumentele specialiştilor.

Pentru că, dincolo de cei 900 de arbori, proiectul vorbeşte despre o problemă pe care nu mai vrea să o vadă nimeni atunci când se plimbă pe faleză: infrastructura subterană degradată şi riscul ca, în lipsa unor lucrări de consolidare şi drenaj, stabilitatea unuia dintre cele mai importante simboluri ale Galaţiului să fie şi mai afectată.