Constantin Truş, Medic Primar Chirurgie Generală la Spitalul Judeţean Galaţi, revine cu un nou caz... neobişnuit.
"Aşa cum se întâmplă uneori, viaţa ni se poate schimba într-o secundă datorită unei alegeri, o alegere care poate declanşa un lanţ cauzal cu efecte imposibil de anticipat.
Pacientul despre al cărui caz vă povestesc a fost adus de o ambulanţă la Urgenţe, însoţit de o rudă, ca victimă a unui accident rutier grav.
“Am căzut de pe bloc, am căzut de pe bloc…”, acestea au fost singurele cuvinte pe care le-a spus, delirând, înainte să devină inconştient, dar echipajul de pe ambulanţă clătina din cap.
“Accident rutier grav, abia l-am descarcerat. Este lovit foarte tare în zona abdominală…”. Un CT rapid ne-a aratat dimensiunile dezastrului: ficat rupt în câteva locuri, în profunzime, hemoragie abdominală masivă… totul rupt, totul umflat şi plin de sânge.
“Are vreo şansă?”, aud de departe vocea cuiva.
“Mică… foarte mică, sper să nu fie prea târziu, hemoragia şi traumele sunt extrem de grave. Hai să-l deschidem şi să vedem ce putem face!”, am spus nevoind să validez ceea ce era cumva destul de evident: încercam să aducem înapoi pe cineva care era cu ambele picioare dincolo de prag, cu speranţa că nu va trebui să folosesc acele cuvinte…
“Dom’ doctor, rănile sunt incompatibile cu…”, am auzit aceeaşi voce.
“Eu ştiu, tu ştii, el… nu ştie”, am spus cu ochii la pacientul inconştient. “Poate nici nu va trebui să ştie, decât atunci când se va trezi!”
Ne-am apucat de treabă rapid, dialogul de mai sus purtându-se în drum spre sală.
Am deschis abdomenul şi aşa cum mă aşteptam, era un coşmar cu rupturi şi hemoragii multiple.
Atunci când am început, timpul a părut că se dilată. Tic, un tip de sutură pentru ruptură profundă… Tac, cauterizează şi verifică hemoragia. Tic, alt tip de sutură… Tac, verifică hemoragia.
Din aproape în aproape, am reuşit să suturez toate rupturile, la profunzimi diferite, fiecare necesitând propriul stil şi prezentând diverse dificultăţi.
Tac! S-a terminat! Pacientul încă respiră, viaţa încă există în el… acum urmează greul.
Ficatul fusese neirigat mult timp în urma accidentului, hemoragia fusese masivă şi dezvoltase necroze care au dus la formarea de necroze supurate, în ciuda tratamentului postoperator. Doamna infecţie a intrat în ring ca un campion de box la categoria grea şi a fost cât pe ce să câştige, în special că rinichii se opriseră şi ei în urma şocului hemoragic. Nu mai vorbim de dilacerarea ficatului distrus care era în echipa adversă vieţii…
Au trecut zile grele, de luptă pentru fiecare bătaie de inimă, dar în scurt timp, pacientul care venise în agonie, cu răni incompatibile cu viaţa, a început să vorbească. Stins, dar vorbea, spunea câteva cuvinte coerente înainte de a obosi îngrozitor.
Am fost alături de el, atât eu cât şi echipa vreme de 30 de zile, atât a durat lupta pentru stabilizarea organismului. A plecat acasă pe picioarele sale, însoţit de familie… abia putea să meargă, dar mergea, mergea şi fiecare pas era viaţă, acea viaţă cu care era cât pe ce să fie incompatibil.
A mai venit la control de câteva ori şi de fiecare dată era mai bine, începuse să zâmbească şi să glumească, ba chiar a început să revină la greutatea sa normală… pierduse peste 20 de kilograme în urma suferinţei.
“M-am lăsat de băutură… şi de fumat. Vreau să trăiesc, am trei copii de crescut!”, mi-a spus la un moment dat şi am dat din cap aprobator.
“Cred că asta a fost motivaţia care v-a şi ţinut în viaţă până v-aţi recuperat!”, i-am răspuns.
Nu a fost prima dată când am văzut puterea minţii umane asupra fizicului, a fost doar o reconfirmare a acestui fenomen. Organismul uman este o maşinărie extraordinară, o veritabilă uzină de reacţii biochimice şi fenomene fizice complexe puse în slujba unei conştiinţe. O conştiinţă care poate ajuta sau, uneori, poate lucra împotriva noastră.
Am văzut pacienţi în situaţii mult mai puţin grave care printr-un mod pesimist de gândire au “reuşit” să-şi agraveze starea şi să-şi întârzie vindecarea... Un auto sabotaj mental cu efecte cât se poate de reale asupra fizicului aş zice, în lipsa unui termen mai bun.
Da, noi suntem aici pentru a vă ajuta şi o vom face prin cunoştinţe, profesionalism, acţiune, dedicaţie care durează o viaţă, o vorbă bună şi o încurajare, dar pentru a reuşi în vindecare avem nevoie de încrederea şi determinarea pacientului de a birui trauma sau, după caz, boala.
Ne vom lua de guler cu destinul, cu suferinţa, cu boala şi vom lupta până la capăt, punând câte o bucăţică din sufletul nostru în fiecare viaţă salvată. Ne bucurăm împreună cu fiecare pacient salvat, cu fiecare familie reîntregită şi suferim în cazurile rare când ajutorul nostru nu este de ajuns.
Pacientul din povestirea de astăzi a avut o recuperare şi o transformare uluitoare, descoperind totodată sursa rezilienţei sale incredibile: dragostea pentru copiii săi. A plecat conştient de faptul că a primit o şansă rară şi din fericire, a decis să nu o irosească", povesteşte medicul chirurg Constantin Truş.
Articole similare: Operaţie cu surprize la Spitalul Judeţean Galaţi! Medic: «Ce se întâmpla sub ochii mei… nu avea cum să se întâmple!»
