Ştiulete de porumb cât degetul sau, în cel mai fericit caz, cât un morcov mai subţire, floarea soarelui arsă, cu pălăria mică, de nu se mai vede, arsă şi culcată la pământ de vântul fiebinte care bate în estul ţării. Aşa arată cele mai multe culturi de cereale din judeţul Galaţi, unde seceta, care ţine, spun agricultorii, de anul trecut, va falimenta cei mai mulţi fermieri, deoarece, fără ajutor de la stat, oamenii nu mai au nici cu ce curăţa terenurile de cerealele arse de soare, darămite să le mai şi cultive iar. Prea puţini îşi permit irigarea, deoarece e scumpă. Staţiile mari de irigare, ce puteau salva cultura, sunt făcute praf în marea majoritate. Fermierii gălăţeni vor să ceară ca zona podişului Covurlui, unde de ani de zile e deficit de precipitaţii, să fie considerată zonă cu handicap natural de precipitaţii.
„Situaţia este groaznică. Dacă anul trecut se scoteau şi 8-9 tone de grâu ori porumb la hectar, acum cei mai fericiţi fermieri scot maxim 1.000 kg iar cei mai mulţi, doar 200-300 kg. Seceta prelungită şi lipsa unui sistem de irigaţii mare, care să suplinească deficitul de precipitaţii, a făcut ca situaţia să fie groaznică. De 32 de ani eu fac agricultură şi nu au mai fost aşa mari probleme”, a declarat Petre Grigore, preşedintele Asociaţiei producătorilor de cereale şi plante tehnice Galaţi.
Fermierii speră ca ajutorul de la Guvern să nu rămână doar pe hârtie. Ei oricum nu mai cred nimic, decât atunci când vor vedea şi efectele ajutoarelor promise. De vorbe în vânt sunt sătui.
Tudorel Mazilu are una dintre cele mai mari ferme din zona Smârdan. Are şi ingineri şi utilaje şi de toate. Degeaba, însă: floarea soarelui e compromisă.
„Am şi floarea soarelui dar vedeţi în ce stare este. Am şi porumb, dar aici e şi mai rău. 100% compromis. Acum nici dacă ar ploua cu lapte nu aş mai putea face nimic. Dar banca nu ne iartă şi nu ne crede. Fără ajutor de la guvern nu avem nici bani să strângem plantele uscate şi să pregătim pământul pentru altă cultură”, spunea Tudorel Mazilu. Inginerul agronom de la ferma sa contempla amar ce producţie au scos în 2012. „Uitaţi floarea asta a soarelui, ce arsă şi mică e. Ce rădăcină subţire şi uscată are... Dar la ştiuletele de porumb ce să zic... Uitaţi ce mic e. Ãsta e porumbul lui 2012”, spune inginerul Mădălin Vasilache.
Agentul agricol din Smârdan umblă pe câmpuri să evalueze pagubele. La porumb e clar 100% compromisă cultura. La floarea soarelui, în unele zone s-ar mai salva 30-40% din producţie, iar la unele culturi de grâu, poate 50%. Oamenii îi întreabă când vor primi ajutor şi cât, dar deocamdată el nu poate decât să constate şi atât. La câteva sute de metri de terenurile arse de secetă, zace în paragină o fostă mare staţie de irigare. Dacă funcţiona, poate îi salva, dar ar trebui milioane de euro să refacă structura subterană.
Prea puţini fermieri îşi permit să irige, şi aceia doar suprafeţe foarte mici. Costin Grigore are pierdere totală la culturile neirigate iar unde a irigat, nici aici nu a putut salva totul. Şi-a scos doar 80% din banii daţi pe irigaţii, dar nimic din sumele cheltuite pe seminţe, muncă şi îngrăşăminte. De profit nu poate fi vorba nici la el. Pământul mult prea uscat nu a putut fi cu totul ajutat de irigaţiile firave.
