Acesta este semnalul de alarmă pe care sindicaliştii de la Solidaritatea îl vor trage timp de 3 zile consecutiv, prin organizarea unor acţiuni de protest, la care invită să participe reprezentanţii oricăror organizaţii sindicale, patronale, angajaţii Combinatului, pensionarii, bugetarii, reprezentanţii organizaţiilor de pensionari precum şi orice gălăţean care înţelege că soarta oraşului depindă încă de cea a fostului colos siderurgic.
Pichetări în faţa Prefecturii
Sindicaliştii de la Solidaritatea vor picheta luni şi marţi sediul Prefecturii, între orele 11 şi 13, urmând ca miercuri, începând cu ora 15, să organizeze un miting de protest în faşa Casei de Cultură a Sindicatelor la care sunt aşteptaţi să participe atât angajaţii Cmbinatului cât şi gălăţenii care realizează cât de importantă este menţinerea actualelor locuri de muncă pentru oraş.
Sindicaliştii de la Solidaritatea au decis să treacă şi la organizarea unor acţiuni de protest prin care să atragă atenţia asupra situaţiei Combinatului, lucru pe care l-au făcut şi înainte de închiderea cocseriei. Încep aceste proteste exact în ziua în care 150 de angajaţi de la UPSRS sunt trimişi în concediu de odihnă forţat, lucru pe care doar ei l-au semnalat, în timp ce liderii de la Siderurgistul au renunţat să mai îşi arate nemulţumirea măcar la nivel declarativ, eschivându-se să participe la acţiunile de protest organizate de cei de la Solidaritatea. Şi dacă închiderea UPSRS devine pe zi ce trece o realitate dureroasă, nici situaţia celor două laminoare nu este prea roză. Astfel, în ceea ce priveşte LTG2, s-a decis, potrivit informaţiilor noastre, ca să nu se mai lucreze sâmbătă şi duminică, în timp ce în cazul LTG1, abia repornit, se lucrează în 2 schimburi, şi anume cel de după-amiază şi de noapte, pentru ca preţul energiei electrice consumate în procesul de producţie să fie mai ieftin.
„Scopul acţiunilor publice îl reprezintă exprimarea protestului în legătură cu politica consecventă de închidere a Sidexului, pe care patronatul ArcelorMittal, cu complicitatea autorităţilor româneşti centrale şi locale, având ca principală revendicare stoparea închiderii combinatului şi viabilizării acestuia în beneficiul României, al Galaţiului şi al locuitorilor. Aceste politici şi practici negative, din toate punctele de vedere, uzitate de patronul şi admnistraţia ArcelorMittal Galaţi, sub oblăduirea vinovată a autorităţilor româneşti care s-au succedat la putere în România după 1989, au creat serioase prejudicii financiare econimice atât ţării cât şi oraşului, lucrătorilor şi familiilor acestora. Solicităm actualilor guvernaţi să impună patronatului şi administraţiei indiano-franceze a Sidex-ului garanţii clare că pe viitor vor face afaceri oneste în Galaţi şi România iar dacă nu, cerem naţionalizarea combinatului şi găsirea unui alt investitor, cu gânduri mai bune şi mai curate pentru industria oţelului. Deci veniţi alături de noi, dragi siderurgişti şi gălăţeni, pentru că numai împreună mai putem reuşi să păstrăm averea moştenită de la înaintaşii noştri şi s-o lăsăm la rândul nostru copiilor noştri”, susţine liderul sindicatului Solidaritatea, Gheorghe Tiber.
Rămâne de văzut câţi gălăţeni vor înţelege să iasă în stradă pentru menţinerea a 8.000 de locuri de muncă care aduc bani la bugetul statului, din care se plătesc pensiile şi salariile bugetarilor, şi pentru păstrarea unui Combinat a cărui moarte lentă va avea efecte negative asupra oraşului şi asta în condiţiile în care nu au apărut noi locuri de muncă. Sau poate că cei mai mulţi gălăţeni şi siderurgişti vor fi iar indiferenţi, aşa cum s-a întâmplat la închiderea cocseriei, care a însemnat pierderea a 1.500 de locuri de muncă, însă vor avea preţenţia ca pensiile şi salariile bugetarilor să crească fără să realizeze că acest lucru este imposibil de realizat atât timp cât locurile de muncă din sectorul privat se reduc.