Ideea de „oraş inteligent” a fost mult timp prezentată ca o soluţie modernă pentru trafic fluid, infrastructură eficientă şi mobilitate mai bună, bazată pe senzori şi algoritmi analizaţi în fundal. Însă această imagine optimistă se schimbă rapid. În oraşe precum Barcelona şi Madrid, tehnologiile de inteligenţă artificială nu mai reprezintă doar instrumente de monitorizare, ci devin actori direcţi în aplicarea regulilor de circulaţie, potrivit Economista.
Camerele inteligente nu se limitează la observare, ci pot emite amenzi automat, fără intervenţie umană în prima etapă. Barcelona testează sisteme montate pe autobuze care identifică maşinile ce pătrund ilegal pe benzile de transport public. În doar o lună, patru astfel de vehicule au înregistrat aproximativ 2.500 de abateri. La Madrid, semafoarele cu algoritmi numără pietonii, pot depista şoferi fără centură, iar camerele instalate de autoritatea rutieră pot urmări traseul unui vehicul şi sancţiona trecerile peste linia continuă.
Această evoluţie marchează o schimbare esenţială: inteligenţa artificială devine un inspector constant, axat pe încălcări mici, dar dese, care înainte treceau neobservate din lipsa resurselor necesare monitorizării. Spre deosebire de radarele clasice, care funcţionează în zone cu risc ridicat, sistemele asistate de AI pot transforma orice intersecţie sau traseu într-un punct de control, iar fiecare autobuz într-o unitate mobilă de supraveghere. Rezultatul este o formă de monitorizare amplificată, cu efect asupra comportamentului oamenilor şi cu implicaţii serioase în privinţa proporţionalităţii şi legitimităţii.
Există beneficii evidente: reducerea încălcărilor minore, fluidizarea traficului, scăderea stresului şi un plus de siguranţă rutieră. Automatizarea poate elimina deciziile arbitrare şi poate oferi municipalităţilor informaţii precise pentru planificare. Totuşi, apar şi riscuri importante, precum erori de identificare, dificultăţi în contestarea amenzilor generate algoritmic, supraveghere disproporţionată în anumite zone şi potenţialul de deturnare a tehnologiei.
Pentru ca astfel de sisteme să fie acceptate, este nevoie de reguli clare, verificare umană în situaţiile sensibile, transparenţă asupra modului de funcţionare, limite stricte de stocare a datelor, proceduri simple de contestare şi audituri independente. Dacă radarele funcţionează în baza unor norme bine definite, sistemele bazate pe AI sunt mai complexe, deoarece analizează şi interpretează contexte care pot fi ambigue.
Tehnologia funcţionează deja pe străzi, iar întrebarea reală nu este dacă vom fi sancţionaţi de un algoritm, ci în ce condiţii se va întâmpla acest lucru. Fără reguli ferme, oraşele riscă să devină spaţii în care abaterile minore sunt detectate şi sancţionate automat. Cu un cadru solid şi transparent, aceste sisteme pot contribui la ordine şi siguranţă fără a eroda încrederea publică.
Schimbarea fundamentală constă în faptul că există acum un observator digital omniprezent. Iar într-o democraţie, orice entitate care supraveghează trebuie, la rândul ei, supravegheată şi trasă la răspundere.
