„Monstrul” hrănit de frică: O pacientă din Galaţi, la un pas de moarte după ce a ignorat ani de zile o tumoră gigant

Într-un recurs emoţionant la responsabilitate, Constantin Truş, Medic Primar Chirurgie Generală la Spitalul Judeţean Galaţi, relatează cazul unei paciente de 65 de ani care a ajuns pe masa de operaţie în ultimul moment.

Deşi ştia de existenţa unei tumori, femeia a ales să „dea muzica mai tare” pentru a nu auzi pericolul, lăsând boala să crească până la dimensiuni catastrofale.

„Logica pierde lupta cu frica”

Pentru medicul Constantin Truş, inamicul principal în sala de operaţie nu este întotdeauna boala, ci timpul pierdut din cauza temerilor paralizante. Chirurgul descrie un fenomen psihologic periculos: pacienţi corect informaţi care, deşi îşi văd diagnosticul negru pe alb, aleg să ignore realitatea.

„Este ca şi cum ai avea de făcut un drum lung cu maşina, mecanicul ţi-a spus că ai probleme cu frânele, dar ignori sfatul şi dai muzica mai tare… să dispară frica de accident”, explică medicul.

În acest caz, „muzica” a cântat timp de ani de zile, în timp ce în abdomenul pacientei se dezvolta un „monstru”.

O urgenţă de cod roşu: „Hemoragia se întâmpla sub ochii mei”

Pacienta a ajuns la spital în agonie, după ce un efort fizic a provocat ruperea formaţiunii tumorale. Dosarul medical cu care s-a prezentat era, paradoxal, extrem de bine documentat: analize şi investigaţii imagistice strânse cu grijă de-a lungul anilor, care urmăreau pas cu pas evoluţia tumorii de la un stadiu incipient până la dimensiunea de 20 de centimetri.

La palpare, abdomenul era „în apărare”, semnul clar al unei catastrofe interne. Medicul a realizat imediat că o sursă vasculară fusese ruptă şi că pacienta sângera masiv în interior.

Două ore de tensiune extremă în sala de operaţii

Intervenţia a fost o cursă contra cronometru. Imediat ce au făcut prima incizie, medicii s-au confruntat cu o vizibilitate zero din cauza cheagurilor mari de sânge.

• Lupta cu hemoragia: Echipa a trebuit să aspire rapid lichidul şi să administreze imediat transfuzii de sânge pentru a compensa pierderile masive. Au fost identificate două surse de sângerare: una provocată de ruptura tumorii şi a doua cauzată de greutatea enormă a acesteia, care presa pe vasele de sânge.
• „Jungla” de aderenţe: Tumora nu era izolată, ci se „hrănise” din organele vecine, fiind lipită de intestine şi de restul ţesuturilor prin aderenţe extrem de fine şi periculoase.
• Efort fizic epuizant: Timp de peste o oră, asistenţii şi medicii au susţinut cu mâinile greutatea tumorii în poziţii incomode, ştiind că orice mişcare greşită putea declanşa o nouă hemoragie fatală.

După două ore şi zece minute de concentrare maximă, „monstrul” a fost extras complet, lăsând în urmă doar ţesut sănătos.

Mesajul medicului: „Singurul lucru de care trebuie să ne temem este frica însăşi”

Deşi operaţia a fost un succes, dr. Constantin Truş rămâne cu un gust amar privind perioada lungă de neglijare. Privind în dosarul pacientei, a văzut cum tumora fusese detectată când era mică, dar pacienta a ales să nu acţioneze de frică.

„De ce nu a venit cu ani în urmă? Chiar şi cu şase luni în urmă? Operaţia ar fi fost mai uşoară, distrugerile mai mici”, se întreabă retoric chirurgul.

Concluzia sa este un avertisment pentru noi toţi: frica nu elimină pericolul, ci doar ne privează de şansa de a-l învinge la timp.