Casa Cuza Vodă din Galaţi a găzduit, joi, 13 noiembrie 2025, prima lansare a volumului de poezie „inima hiperkinetică”, semnat de Cristina Bogdan şi publicat la Editura Eikon. Evenimentul, organizat între obiecte de epocă, piese muzeale şi în mijlocul unei expoziţii de desene ale artistului Constantin Cioc, inaugurează drumul public al unei cărţi aşteptate şi deja intens comentate în mediile culturale.
O echipă de excepţie pentru un volum excepţional
La întâlnirea de la Galaţi au participat: Anca Alexandru, Simona Antofi, Doru Căstăian, autoarea Cristina Bogdan şi editorul volumului, filosoful Valentin Ajder, directorul Editurii Eikon. Evenimentul a fost moderat de Diana-Cătălina Popa, profesoară de limba română la Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri”, laureată a Premiului MERITO şi decorată cu Ordinul „Meritul pentru Învăţământ” în grad de Cavaler.
Lansarea de la Galaţi precede întâlnirea literară de la Brăila, marcând astfel o intrare în lume „la Dunăre” a volumului, după cum notează autoarea: „Inima mea merge la Dunăre. Jean Bart şi Panait Istrati îmi vor şopti poveşti pentru întâlnirile cu voi.”
O carte despre dinamica iubirii şi drumul femeii către sine
Comentariile criticilor literari vorbesc deja despre „inima hiperkinetică” ca despre un volum aparte, construit pe structura unei geografii intime, în care iubirile – reale, culturale, spirituale – devin repere ale devenirii feminine.
Ioana Pârvulescu surprinde perfect esenţa volumului:
„Bănuieşti de la început: e vorba de dinamica iubirii. Femeie devii, nu te naşti, spune Simone de Beauvoir, iar acest traseu e urmărit din poem în poem. Fiecare dedicaţie – un bărbat iubit. Fiecare bărbat iubit – o carte, un autor, un artist, un gânditor. (…) La linia de sosire, femeia îl (re)găseşte pe bărbatul ei real. El este deznodământul. Cred în debuturile poetice târzii.”
Bogdan O. Popescu observă în volum o poetică a mişcării, a inimii care bate repede:
„O carte a clarităţii sufletului, un rotocol de fum vrăjit, o ordine a sentimentelor care se impune cu graţie. Cehov, Dostoievski, Tarkovski, Saramago şi mulţi alţii devin interlocutori naturali ai poetei.”
Iar Radu Vancu remarcă fundamentul spiritual al volumului:
„Admirabila diferenţă specifică a Cristinei Bogdan e credinţa că înima e adevăratul organ reproducător. Totul se produce în inimă – şi totul se reproduce în inimă. O poezie care nu ne va mai lăsa să uităm că avem inimă.”
Cristina Bogdan – un destin intelectual, între literatură, antropologie şi tanatologie
Cristina Bogdan (n. 1976, Bucureşti), conferenţiar la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti – instituţie pe care a condus-o ca prodecan (2016–2021) şi decan (2021–2024) – este o reputată specialistă în antropologie culturală şi istoria mentalităţilor. A publicat volume importante, între care Moartea şi lumea românească premodernă (nominalizată la Premiile „Observator Cultural”, 2017) şi a coordonat numeroase proiecte editoriale în România şi în străinătate.
Una dintre specializările ei cele mai puţin obişnuite este tanatologia, domeniu în care studiază reprezentările şi ritualurile morţii, dar şi impactul psihologic şi cultural al acesteia.
„Poezia este un fel de rugăciune esenţializată”, mărturiseşte autoarea. „Cel mai înalt mod de a aduce la suprafaţă adâncul.”
Nu întâmplător lirica ei îmbină sensibilitatea cu inteligenţa culturală, introspecţia cu exerciţiul spiritual.
Desenele lui Constantin Cioc – vizualul care completează inima
Volumul este ilustrat de artistul Constantin Cioc, absolvent al Universităţii Naţionale de Arte şi al Universităţii Paris 1 Sorbonne, un pictor profund ancorat în simbolistica religioasă. Colaborarea dintre Cioc şi Bogdan este una firească: cei doi au lucrat împreună şi la expoziţia „Omul firesc” (2025), curatorizată de autoare.
Pictorul Constantin Cioc afirmă:
„Gândurile, coborâte în cuvinte sau ridicate în imagini, nasc reprezentări care dau mărturie despre felul traiului nostru. Unii nesocotesc dimensiunea spirituală, alţii cred că omul este purtător de har.”
Desenele sale însoţesc perfect atmosfera iniţiatică a volumului, între eros, cultură şi transcendenţă.
O „inimă” poetică, între biografie, cultură şi lumină
Titlul volumului porneşte de la „sindromul cordului hiperkinetic”, o stare în care inima bate accelerat. Metaforic, Cristina Bogdan transformă această hiperactivitate într-un principiu vital al iubirii, al memoriei afective şi al devenirii.
Cartea traversează o lume afectivă populată de Rilke, Cehov, Mircea Ivănescu, Magritte, Paul Celan, Brâncuşi, Zugravul bisericii Kretzulescu, Micul Prinţ, până la prezenţa concretă, finală, a soţului – „marea iubire, deznodământul”.
Versurile dau măsura universului interior al poetei:
„De atunci şi până atunci,
jocul dragostei şi al întâmplării
l-am jucat în doi, în trei…
căci nu te naşti femeie, ci devii,
iubind.”
sau:
„Dumnezeu are o ureche
cu care aude tot
şi una cu care nu aude nimic
şi le întoarce pe rând spre noi
ca să ne dea şansa de-a spune.”
„Un om foarte activ şi generos intelectual, Cristina Bogdan este întâi de toate femeie, care iubeşte şi trăieşte plenar iubirea”, notează TVR Cultural.
„Inima hiperkinetică este organul supracorporal în care se produc viaţa, iubirea, imaginaţia şi miracolul. Toate drumurile duc la unicul deznodământ posibil: marea iubire, soţul ei.”
Un început la Dunăre pentru o carte care vorbeşte despre inimi, culturi şi devenire
Lansarea de la Galaţi nu a fost doar evenimentul inaugurator al unui volum important, ci şi o întoarcere simbolică la ape: acolo unde, după cum mărturiseşte autoarea, „inima mea merge la Dunăre”.
În mijlocul patrimoniului istoric al Casei Cuza Vodă, între prieteni, scriitori, elevi şi iubitori de literatură, „inima hiperkinetică” promite să deschidă un nou drum în literatura contemporană.
Galerie de imagini, mai jos!
