Energia regenerabilă va depăşi cărbunele în 2026, dar provocarea abia începe

Anul 2026 ar putea marca un moment istoric pentru sectorul energetic mondial. Pentru prima dată, sursele regenerabile sunt pe cale să devină cea mai mare sursă de electricitate la nivel global, depăşind producţia centralelor pe cărbune. Este însă un prag simbolic, care nu înseamnă că sistemul energetic a devenit peste noapte unul „verde” şi nici că facturile la electricitate vor scădea imediat.

În acelaşi timp, consumul de energie continuă să crească într-un ritm accelerat. Dezvoltarea industriei, extinderea utilizării aparatelor de aer condiţionat, electrificarea transportului şi explozia centrelor de date dedicate inteligenţei artificiale alimentează o cerere fără precedent. Potrivit Agenţiei Internaţionale pentru Energie (IEA), consumul global de electricitate va creşte cu aproximativ 3,6% în 2026 şi cu 3,8% în 2027, după un avans de 3% înregistrat în anul precedent.

Energia solară conduce expansiunea regenerabilelor

Consumul mondial de electricitate este estimat să urce de la aproximativ 28.600 TWh în 2025 la peste 30.700 TWh în 2027. Practic, în doar doi ani, lumea va adăuga un consum echivalent cu cel al mai multor economii industrializate.

În acest context, producţia din surse regenerabile este aşteptată să crească cu peste 8% în 2026, iar ponderea acesteia în mixul energetic global ar putea urca de la 33% în 2025 la aproximativ 37% în 2027.

Principalul motor al acestei evoluţii este energia solară. Doar în 2026, centralele fotovoltaice ar urma să adauge aproximativ 600 TWh la producţia globală de electricitate. Dacă ritmul actual se menţine, energia solară va depăşi energia eoliană şi va deveni a doua cea mai importantă sursă regenerabilă din lume, după hidroenergie.

Expansiunea este alimentată de costurile tot mai mici ale panourilor fotovoltaice, investiţiile masive din China şi numărul în continuă creştere al sistemelor instalate pe acoperişurile locuinţelor şi ale clădirilor comerciale.

Cererea de energie creşte mai repede decât producţia

Evoluţia nu este însă uniformă la nivel global. China va continua să fie principalul motor al creşterii, cu o majorare estimată a consumului de aproximativ 5,5% în 2026, susţinută de industrie şi de extinderea parcului de automobile electrice.

India ar putea înregistra un avans de aproximativ 7%, în timp ce Statele Unite şi Uniunea Europeană sunt estimate la creşteri mai moderate, de circa 2%.

Un rol tot mai important îl joacă centrele de date. Dezvoltarea inteligenţei artificiale presupune infrastructură de calcul care funcţionează permanent, consumând cantităţi uriaşe de energie pentru procesoare şi sisteme de răcire. Spre deosebire de alte categorii de consumatori, un centru de date nu îşi poate întrerupe activitatea odată cu apusul soarelui, ceea ce pune o presiune suplimentară asupra reţelelor şi asupra surselor capabile să furnizeze electricitate în mod continuu.

România are nevoie de stocare şi reţele moderne

Şi în România tranziţia energetică este vizibilă prin numărul tot mai mare de parcuri fotovoltaice şi de prosumatori. În zilele însorite, producţia de energie solară poate depăşi cu mult necesarul din anumite intervale orare, însă situaţia se schimbă radical după apus, când consumul rămâne ridicat, iar panourile nu mai produc energie.

Acesta este motivul pentru care instalarea unui număr mai mare de panouri fotovoltaice nu garantează, de una singură, energie mai ieftină. Dacă reţeaua nu poate transporta surplusul de electricitate, dacă nu există suficiente capacităţi de stocare şi dacă sistemul nu dispune de centrale flexibile pentru echilibrare, o parte din energia produsă îşi pierde valoarea.

Fenomenul este deja vizibil pe pieţele europene, unde apar tot mai frecvent perioade cu preţuri negative la energia electrică. Acest lucru nu înseamnă că gospodăriile sunt plătite pentru consum, ci că oferta depăşeşte temporar cererea, iar sistemul nu poate muta eficient surplusul către intervalele în care energia este necesară.

Aici intervin soluţiile de stocare. Bateriile pot încărca energia produsă la prânz şi o pot livra în orele de seară, când consumul atinge vârful. La scară mare, acelaşi rol îl pot îndeplini hidrocentralele cu acumulare prin pompaj. În paralel, consumatorii şi companiile pot contribui prin mutarea unor activităţi energointensive – precum încărcarea automobilelor electrice, procese industriale sau încălzirea apei – în intervalele cu producţie abundentă.

Tranziţia energetică este departe de a fi încheiată

În ciuda avansului regenerabilelor, cărbunele nu va dispărea peste noapte. Preţurile ridicate ale gazelor naturale au determinat unele state să prelungească utilizarea centralelor pe cărbune, iar emisiile sectorului energetic sunt estimate să crească cu aproximativ 1% în 2026, înainte de o posibilă stabilizare în anul următor.

Pentru România, o tranziţie reuşită nu poate însemna doar instalarea de noi capacităţi eoliene şi fotovoltaice. Sistemul energetic va avea nevoie de un mix echilibrat, care să combine energia regenerabilă cu centrale nucleare, hidrocentrale, sisteme de stocare şi investiţii consistente în modernizarea reţelelor de transport şi distribuţie.

Depăşirea cărbunelui de către sursele regenerabile reprezintă, fără îndoială, un moment istoric. Totuşi, adevărata provocare începe abia acum: nu doar producerea unei cantităţi mai mari de energie curată, ci şi livrarea ei exact atunci când consumatorii au nevoie de ea. În viitor, succesul tranziţiei energetice va depinde la fel de mult de baterii, reţele inteligente şi soluţii de stocare precum de numărul de panouri solare şi turbine eoliene instalate.